Turma

DA! Oricât ar suna ca o reclama tâmpită, acesta este adevărul, cel puţin din punctul meu de vedere. În ultimul timp a început o adevărată isterie apropo de gripa porcină, isterie întrţinută, cum altfel, de ziariştii tonomate.

Eu pot să spun că tocmai m-am recuperat după o porcină (sau cel puţin aşa cred, că spitalul nu l-am vizitat si nici nu aveam de gând), sau gripa nouă cum îi spun ca să nu se revolte comercianţii de carne de porc. Speram la ceva mai mult, măcar să apuc să mă la de ţigări. Ultima oară când am avut gripă, din asta de a noastră românească, 2 zile nu am mai fumat deloc, iar termometrul sărea de 40 de grade. Acum abia a sărit de 38 si am stat 2 zile în casă. Culmea, în ziua în care febra a atins maximul, văd la ştiri că a murit un actor de la Cronică de gripă porcină. Iniţial m-am panicat un pic, dar când am citit articolul am aflat că suferea de o afecţiune la plămâni, deci eu puteam sta liniştit. Dar bravii ziarişti nu au stat liniştiţi, şi astfel am ajuns să mă sune maică-mea de 2 ori pe zi să mă întrebe cum mă simt că a văzut la televizor că a murit un actor şi se moare pe capete. Eu i-am zis să nu se mai uite la ştiri, că numai prostii aberează, dar ea nu a vrut. Iar stupiditatea “ziariştilor” de duzină a culminat aseară când l-au invitat pe Streinu Cercel (individ demis odată tocmai din cauza faptului că răspândea panică fără motiv). Dar cel mai caraghios dintre toţi era individul de la Gardianul, al cărui nume îmi scapă dar a cărui faţă enervantă o văd mereu (chiar ce credibilitate poţi să ai când conduci la un ziar falimentar care a dat un film trucat ca bun?) care urla: “Să îi spuneţi lui Tecuceanu că nu e gripa periculoasă!”.

Şi astfel oamenii s-au dus ca oile să se vaccineze, iar mister Streinu Cercel se poate lăuda că nu cheltuit aiurea banii pe milioane de doze de vaccin. Vaccin care era marketat (cred că aşa se spune) ca leacul minune al gripei. Nu ştiu câţi dintre voi ştiu, dar pentru viruşi medicina modernă nu are leac, singura modalitate de a scapa de un virus e ca sistemul imunitar să îşi facă treaba. Şi aici intervine vaccinul. Vaccinul conţine de fapt o tulpină de virus amorţită, pentru a fi recunoscut de sistemul imunitar şi a fi atacat când mai apare. Beleaua e că uneori aceste tulpine se mai activează, dar cum spuneam, nu e grav. Dacă cineva are deja virusul, vaccinul este total inutil, ba chiar poate fi dăunător.

Bazându-se pe această necunoaştere a populaţiei la nivel mondial nişte smecheraşi încearcă să facă nişte bani. Un caz e cel al altui “medicament minune”: Tamiflu, care când a fost administrat prima oară împotriva gripei porcine a cauzat decesul. Atunci să fie oare doar o coincidenţă mortalitatea ridicată din Ucraina datorată gripei şi faptul că această ţară a importat Tamiflu să o combată?

La noi s-a mers pe făcutul banii din vaccin. Când Boc a refuzat să cumpere vaccinul minune imediat s-au răsculat nişte tonomate că ne omoară Boc. Dar încet, încet o anumită presiune a făcut ca mister Cercel să fie repus în funcţie, vaccinurile să fie cumpărate cu camionul, iar toţi cei care ar comenta împotriva gripei porcine să fie arătaţi poporului ca duşmani ai poporului.

Eu personal nu m-am vaccinat, si nici nu regret chiar dacă am avut porcina. Trebuie să realizăm un fapt: Mediciana si mai ales farmacia este o afacere, o afacere chiar bănoasă. Şi asta nu doar în România, cât mai ales un lume. Şi cu cât o ţară e mai înapoiată cu atât populaţia ei e folosită la diverse teste de către diverse companii, şi asta cu acceptul doctorilor. Aşa că nu vă luaţi după mister Cercel care recomanda aseară să nu mai citim ce scrie pe internet, din contră citiţi, şi numai luaţi de bun ce zice orice doctor.

Aş dori să încep acet post pornind de la acest articol în principal, şi această declaraţie care arată până unde a ajuns mizeria monstruoasei coaliţii. Aseară Patriciu aproape că plângea de mila băiatului care a fost bătut de Traian Băsescu. Ponta declara sus şi tare că acest copil a râs deoarece este retardat. Nimeni nu s-a gândit că în acel video în primul rând apare un copil, care încă e minor. Tonomatele s-au gândit să prezinte filmuleţul încălcând legea (din câte ştiu eu există) care interzice prezentarea de imagini cu minori. Nici unul dintre aceşti “apărători ai democraţiei” nu s-au gândit să ceară acordul sau măcar punctul de vedere al familiei înainte de a difuza acest film. Chiar dacă filmul ar fi real, lucru de care mă îndoiesc, aceşti domni aşa numiţi jurnalişti au distrus practic o familie, au terorizat un copil minor, doar pentru a îl îngropa pe Traian Băsescu. Deoarece asta e problema principală după părerea mea, aceşti oameni de nimic s-au folosit de imaginea unui minor pentru a îşi atinge scopurile murdare si ticăloase. Acest om era liniştit, nu îl interesa pe el de lacrimile lui Patriciu, nu vroia să arate unei ţări întregi cum a fost caftit de Băs,e zis si BruceLee datorită vitezei extraordinare a pumnului. Acum acest om este traumatizat şi nu datorită faptului că superBăse la snopit în bătaie cu 5 ani în urmă. Nu! E traumatizat datorită faptului că nişte politicieni şi “ziarişti” mişei s-au folosit de el şi de imaginea lui în campanie.

Dacă filmuleţul se dovedeşte o facătură (dar şi dacă nu este), procurorii ar trebui sa înceapă urmărirea penală împotriva acestor aşa zis jurnaliştilor, să facă şi aceşti domni cunştinţă cu pârnaia. Poate data viitoare o să înveţe că un ziarist verifică o informaţie din cel puţin 2 surse, ca un ziarist nu trebuie să joace mereu cum îi cântă patronul, că un ziarist are o obligaţie morală pentru adevăr şi nu în ultimul rând că un ziarist trebuie să respecte intimitatea persoanele, şi mai ales pe cea a minorilor.

Până la urmă alianţa Grivco ne-a arătat ce ne aşteaptă: ne-au dat grevă la metrou crezând că suntem proşti şi punem botul, s-au folosit de un minor în campania lor mizerabilă. Oare ce vor face dacă chiar vor pune mâna pe putere? Presa e a lor, sindicatele sunt ale lor, parlamentul e al lor, dacă ajunge şi preşedenţia lor, nouă ce ne mai rămâne? Eu m-am decis, mă voi duce la vot deoarece vreau să le dovedesc că nu sunt prostul lor, nu sunt un dobitoc care să rumege ce îmi serveşte tătuca Iliescu şi adunătura lui de comunişti.

După aproape 5 luni de chin am reuşit în sfârşit sa semnez contractul de vânzare cumpărare, şi acum am “casa mea”.(De fapt e a băncii, dar aceasta e altă problemă).

Creditul de pentru cumpărarea unei locuinţe  l-ma facut la BRD, asta şi din cauză că avea şi firma conturile tot la BRD, şi astfel nu imi cereau acte confidenţiale ale firmei ca alte bănci. Am demarat toate necesare pentru credit la sfârşitul lunii, şi între timp a apărut la BRD oferta de prima casă. Am analizat condiţiile, avantajele şi a rezultat că salvez 5000 de euro la avans  faţă de un credit normal, plus ca imi iese şi rata cu vre-o 50 de euro mai mică pe aceeaşi perioadă. Totul părea perfect. M-am mai interesat de timpul de aşteptare, şi mi s-a spus că nu se ştie sigur, neexistând un precedent până în prezent, dar ca să fiu absolut sigur ar trebui să îmi iau un termen de 2 luni în antecontract. Zis şi făcut, îmi iau liber de la muncă, ma duc semnez antecontractul, plătesc avansul şi practic completez dosarul, asta dupa ce mai fusese analizat timp de 3 săptămâni parţial şi având deja diverse avize. Deci depun ce mai era necesar într-o zi de luni gândindu-mă că mult nu ar mai trebui să dureze până este trimis la fond. Şi ofiţerul de credit îmi confirmă că în căteva zile, o săptămână, ar trebui să se trimită. Beleaua mare a apărut când m-a anunţat că el pleacă joi în concediu 2 săptămâni, dar nu or să fie probleme că totul o să meargă înainte şi o să pot discuta cu colegul lui.

M-am îngrijorat eu puţin, dar totuşi nu îmi imaginam cum o să degenereze lucrurile. La o saptămână după ce am depus dosarul, când era şi practic prima săptămână de concediu a ofiţerului meu de credit, m-am dus să mă interesez de starea dosarului. Şi mi s-a spus că din punct de vedere al băncii totul e în regulă, urmând să fie trimis la fond. M-am gândit că totul e în regulă şi sunt pe drumul cel bun. M-am dus iarăşi după 2 zile să mi se confirme dacă într-adevăr dosarul a ajuns la fond, şi mi s-a confirmat. În acel timp vice-preşedinta fondului se lăuda că ei aprobă dosarele în maxim 24 de ore, deci teoretic în curând trebuia să am răspunsul. Vineri (la împlinirea a 2 săptămâni de când era dosarul meu complet si o lună de când era parţial), ma duc să văd dacă totuşi o fi dat fondul vre-un răspuns. Mi se spunea mereu: “Ne pare rău, nu ştim nimic încă!”.

Săptămâna următoare mi-am petrecut-o toată mergând în fiecare zi la bancă să văd dacă totuşi nu a apărut ceva nou. În acest timp aflu şi eu din diverse surse că e nevoie de extras de carte funciară nouă, şi de altă declaraţie pe propria răspundere. Deci, întreb şi pe înlocuitor de acestea dacă nu e nevoie şi la mine să le fac rapid. Îmi spune că nu. Deja fierbeam şi îmi pierdeam răbdarea.

Luni dimineaţa (3 săptămâni trecute de la finalizarea dosarului) se întoarce ofiţerul meu de credit din concediu şi îmi spune că de fapt dosarul meu nu fusese niciodată trimis la fond şi că e nevoie de: declaraţie nouă, extras de carte funciară nouă (care expirase cât a stat în căcatul lor de bancă)  semnat cerere de credit nouă, semnat asigurare de viaţă nouă, semnat acord că pot să îmi ia din orice cont banii de rată. Marţi mă prezint cu toate actele în afară de extrasul de carte funciară, şi mi se promite că în momentul în care îl am, se trimite dosarul la fond. Miercuri mă prezint cu extrasul în dinţii, şi mi se spune că deja a plecat curierul spre centrală, dar pot să îl duc eu dacă vreau să grăbesc lucrurile. Mă duc îl depun în speranţa că va pleca dosarul. Joi, îi vizitez din nou şi mi se spune că dosarul a vost validat urmând a fi trimis spre centrală. Vineri mă duc să întreb dacă a fost trimis, şi primesc acelaşi răspuns: “Veşti bune! dosarul a fost validat azi de dimineaţă urmând a fi trimis a fond”.

Luni, pe 24 august, mă duc la bancă să întreb dacă a fost totuşi trimis la fond. Mi se confirmă că a fost trimis de vineri. Deja partea băncii se terminase. Acum intrăm în runda a doua, cu fondul de garantare. Teoretic, fondul are termenul legal de maxim 5 zile în care e obligat să dea răspuns băncii. Marţi, deoarece începusem sa nu mai cred ce imi spun de la BRD, sun la fond (asta si din cauza faptului că toate băncile din România au politica clară de a minţi clientul). După 2 ore în care a sunat numai ocupat, răspunde un domn care ma anunţă că fondul nu dă informaţii despre dosare, şi să întreb la bancă. Îmi venea să îl strâng de gât prin telefon, dar m-am calmat. Vineri, deoarece banca nu primise niciun răspuns, sun din nou la fond. De data aceasta îmi răspunde o doamnă care îmi comunică că dosarul meu a ajuns pe 24, dar în week-end abia analizează dosarele primite pe 18-19, iar al meu primit pe 24 va intra în analiză abia miercuri pe 2 septembrie. M-am enervat destul de tare, dar oricum, daca îmi dădeau răspunsul miercuri era ok. Trec zile, se face miercuri şi nici un răspuns de la fond. Am încercat să dau din nou telefon la fond, la numerele afişate pe site, şi stupoare: la acele numere răspunde un robot cum că fondul nu comunică cu clienţii băncilor partenere. Noroc că am aflat de alt număr pus la dispoziţie pentru prima casă. Mă chinui, sun la el şi îmi răspunde aceeaşi doamnă care de data aceasta îmi comunică că dosarul a fost analizat, dar or să trimită răspunsul băncii abia marţi sau miercurea următoare, şi mi-a închis înainte să o întreb de ce se întâmplă măgăria asta. Deci după ce că nenorociţii nu şi-au respectat termenul de analiză, nu vor să trimită nici răspunsul după ce au analizat dosarul. Mai aşteaptă puţin, poate se plictiseşte omul şi pleacă, sau poate aşteaptă să expire precontractul. Mie îmi expira pe 15 septembrie, iar răspunsul de la ei nu ar fi venit mai devreme de 8. Iar după primirea răspunsului începe ping-pong-ul fond-bancă. Deja era clar că nu mai am cum să mă încadrez în termen. Nenorocirea a venit când nici pe data de 8 nu a venit răspunsul de la fond. Aşa că m-am înfiinţat în faza fondului, cerând explicaţii şi urgentarea dosarului. Acea zi pierdută în faţa fondului nu a fost în zadar (sau o fi fost de vină faptul că deja era presa călare pe fond?), deoarece în aceea zi au schimbat procedura trimiţând toate actele odată, eliminând astfel acel ping-pong inutil, iar a doua zi mi s-a confirmat că s-a trimis dosarul spre bancă. Deja înviase speranţa în mine, crezând că mai e o şansă să semnez la timp. Din nefericire a reintrat banca în joc, sau mai bine zis centrala băncii, şi de la data când a trimis fondul dosarul la bancă până a ajuns dosarul în agenţie au mai trecut 4 zile. Norocul meu a fost că până la urmă vânzătorii au fost înţelegătorii şi am putut prelungi antecontractul. Şi astfel am semnat în sfârşit contractul final, cu 3 zile întârziere

Până la urmă acest program de primă casă este exact ca acel drum, s-au grăbit ca proştii ce sunt să taie panglica cu cei 2 angajaţi renalut şi după câteva zile au apărut găurile. Numai că acum banii pierduţii nu vor fi ai uniunii europene, ci tot ai fraierilor care plătesc taxe. Din cauza asta domnu’ boc, îţi doresc să trăieşti bine, alături de Ceaşcă bineînţeles.

Şi acum cifrele efective.

Timp efectiv aşteptat de la prima vizionare - 4 luni şi 18 zile.

Timp trecut de la semnarea antecontractului: 70 de zile lucrătoare.

Timp trecut din momentul în care am avut şi ultimul act: 54 de zile lucrătoare.

Timp petrecut în bancă din momentul în care am avut şi ultimul act până a ajuns la fond: 29 zile lucratoare

Timp petrecut la fond:  17 zile lucratoare.

Şi acum banii:

Antecontract - 3000 euro avans, plus 300 de lei onorariu pentru declaraţii şi autentificare antecontract

Extras de carte funciara in regim de urgenta - 100 de lei.

Refăcut declaraîii - 100 de lei.

Comisioane de extragere - aproximativ 300 de euro

Taxe autentificare contract final 22400 lei

Taxe autentificare convenţie 1100 lei

Taxa de inscriere in arhiva electronica 150 de lei

Comision agentie imobiliara - 1000 de euro

Plus alte mărunţişuri de care acum nu îmi mai amintesc.

Pot sp spun că până la urmă eu sunt un caz fericit, deoarece deja ştiu de oameni care au pierdut avansul din cauza Primei Case şi probabil că de acum or sa apără foarte muţi care nu au avut vânzători înţelegători şi combinat cu procedurile dubioase de Primă Casă sunt faliţi acum.

Privind ultimele acţiunii ale şefului statului îmi dau seama că omul ăsta chiar vrea să piardă alegerile prezidenţiale şi să se sinucidă politic. La referedum era în vogă, se bătea cu tot guvernul potrivnic ca să salveze ţara de hoţi şi de comunişti. Dar între timp s-a schimbat. A cooptat în PDL şi a trimis în parlamant diverşi indivizi dubioşi cum si spammerul comunist Iulian Urban. Apoi a făcut coaliţie cu PSD, şi l-a pus pe Boc premier. Guvernul condus de Boc a început să lovească direct în electoratul tradiţional al PDL, adică oameni care muncesc. A băgat impozit forfetar care a lovit direct în micile afaceri. A adus economia în pragul colapsului. Dar cea mai mare lovitură dată propriului electorat a fost programul Prima Casă, prin care mii de oameni au fost păcăliţi, oameni care munceau, oameni care făceau parte aproape exclusiv din electoratul PDL, oameni care au supravietuit crizei, dar au fost înşelaţi de guvernul condus de Boc. Şi să nu spună cineva că Băsescu nu are nicio influenţă asupra lui Boc si că ceea ce face Boc nu e la ordinele lui Băsescu, că e un mare fraier.

Aşa că e clar că Băsescu vrea să se sinucidă politic, dar de ce? O vrea să cedeze locul la Cotroceni lui Oprescu, iar după 5 ani să se întoarcă ca eliberatorul Românie? E smecher Băsescu, dar nu îmi imaginam că ar fi în stare să sacrifice destinele a mii de oameni în numele unei strategii electorale.

Să vedem declaraţiile oficialilor din ultima vreme cu privire la prima casă. Avem acest articol de pe realitatea în domnul Şaramet, preşedintele FNGCIMM afirmă că până marţi 18 august fondul a primit 602 solicitări si a rezolvat 464 dintre ele. În acelaşi articol, acelaşi domn mai afirmă că primesc 80 de dosare pe zi şi că trebuie să mai angajeze oameni deoarece nu fac faţă. Din aceasta afirmaţie putem să deducem că pentru un dosar e posibil să dureze mai mult de 5 zile cât este termenul legal analiza.

Astăzi citesc pe hotnews acest articol în care tot domnul Şaramet afirmă că până luni 24 august la ora 20.00 s-au aprobat 1213 dosare. Facând un mic calcul aflăm că de marţi până luni, adică în 5 zile, au fost aprobate 749 de dosare, care ne duce la o medie de aproape 150 de dosare pe zi. Având în vedere cele afirmate de domnul Şaramet marţi, rezultă că fondul a reuşit performanţa uluitoare de a aproba într-o zi mai multe dosare decât primeşte. Şi minunile fondului nu se opresc aici, nu numai că reuşesc să aprobe într-o zi mai multe dosare decât primesc, dar aproape în toate cazurile pe care le ştiu fondul a reuşit să dea răspunsul la limită, uneori chiar depăşind limita legală de 5 zile.

Dacă credeaţi că minunile s-au terminat, v-aţi înşelat. În acest articol din capital, domnul prim ministru afirmă sămbătă 21 august că peste 1000 de locuinţe au fost cumpărate prin programul prima casă. Având în vedere procedurile anevoioase care trebuie urmate, după acordul fondului mai trec aproximativ 2 săptămâni până se primesc banii şi se semnează contractul de vânzare-cumpărare, iar cu 3 zile înainte de această afirmaţie fondul aprobase 464 de dosare, înseamnă că s-a reuşi inegalabila performanţă de a se cumpăra locuinţe prin acest “minunat” program fără acordul fondului.

Dacă într-un articol precedent recomandam atenţie în ceea ce priveşte programul prima casă, acum nu pot să vă recomand decât să staţi departe de el. O să revin în curând cu detalii despre cum NU funcţionează acest program şi de ce e bine să vă feriţi de el.

Poate aţi fi tentaţi să credeţi că pentru turma românească realizarea supremă este achiziţionarea unei maşini. În realitate, o maşină nu valorează nimic fără o alarmă pe măsură. Alarma e cea care te transformă în ochii turmei dintr-un pauper într-un om prosper. De aceea orice om prosper, indiferent ce junghi de maşină ar avea trebuie să îi pună o alarmă zgomotoasă, astfel putem observa cazuri de maşini dotate cu alarme care de regulă valorează mai mult decât maşina.

Mereu văd indivizi care îşi prchează maşina, pornesc cu mândrie alarma, care bipăie, o mai sting, o mai aprind, în speranţa că îi ba observa cineva

Până la urmă e de înţeles această tendinţă, omul ajunge să mănânce ceapă cu pâine ca să îşi ia maşina mult visată, deci bani de benzină clar nu mai are, maşina fiind condamnată să stea în faţa blocului. Aşa că singura lui şansă de a arăta ce maşină şi-a luat e să pornească la intervale regulate alarma, doar doar or observa vecinii bijuteria atunci când urlă pe geam “Stinge bă boule alarma aia”, şi atunci boul ştie că despre el e vorba şi se bucură că poate să impresioneze pe cineva cu noua lui “bijuterie”.

Prima dată am vazut acest mod de operare la un cocalar, cand eram student şi stăteam în chirie. Cocalarul îşi parca întotdeauna maşina (un junghi de dacie) sub balcoane, chiar dacă era suficient loc în parcare. Inevitabil noaptea pica ori frunze din pom, ori arunca alt cocalar mizeriile pe geam, şi aşa noapte de noapte se declanşa alarma, iar omul ieşea mândrul de el cu cheile pe balcon să o stingă, stringâng “Ho bă, ce vă deranjează”

Dar prostia cocalarilor cu alarme nu se opreşte aici, ar fi chiar sub demnitatea lor. Cei mai avuţi îşi iau alarmă de proxmitate, dar din nefericire nici aceasta nu ţine loc de creier. Aşa s-a ajuns la situaţia, când plimbându-mă prin oraş am observat un Mercedes care urla cât putea “Vă rugăm să vă îndepărtaţi!”. Urla mereu deoarece boul a parcat-o lângă un zid şi a pornit alarma de proxmititate. Proabil când a auzit-o că îi cere să se îndepărteze de ea, el s-a conformat. Nici până acum nu ştiu dacă boul a mai reuşit să o pornească a doua zi.

Dar cei mai periculoşi sunt cei care se trezesc la 12-1 noaptea ies în pijamale pe balcon, şi îşi declanşează singuri alarma, deaorece atunci sunt siguri că maşina lor cea nouă nu va trece neobservată, iar vecinii lui vor fi convinşi că el este într-adevăr un om prosper.

Acest titlu al unei mai vechi melodii de la Sarmalele Reci este mai actual acum ca nicicând în România. Pentru a demonstara acest lucru, am să încep cu o stare de fapt dintr-un mic orăşel din România.
(more…)

Cânf am vrut prima oară să mă apuc de credit, am încercat întâi la Banca Transilvania, deoarece părea să aibă cea mai bună ofertă. Verificând istoricul se descoperă că aveam o datorie de aproximativ 5 euro de când am avut un card la ei prin 2003. Aşa că a doua zi trec pe la ghişeul băncii cu banii pregatiţi ca să închid contul. Ajung la ghişeu unde mă întâmpină o domnişoară cu faţă de absolventă de Spiru Haret la ff. Îi dau buletinul, se uită la el şi îmi spune:

- Se pare că nu aveţi acelaşi buletin ca atunci când aţi deschis contul.

Eu atunci îmi amintesc că într-adevăr îmi schimbasem buletinul între timp, şi îi spun:

- E adevărat, între timp l-am schimbat.

- Păi nu se poate, trebuie să veniţi cu acel buletin.
(more…)

S-a discutat mult în ultima vreme despre programul prima casă, despre avantajele şi dezavantajele acestui prim program. Acum e posibil ca eu să fiu unul dintre posibili beneficiari ai acestui program (nu, încă nu am reuşit să cumpăr nimic), şi o să vă spun un pic cum stă situatiţia, atât cu prima casă cât şi cu “procedurile” pe piaţa imobiliară şi unde anume se poate ţăpi cineva.
Diferenţa dintre prima casă şi un credit imobiliar normal e nu numai de avans şi dobândă, ci şi de veniturile solicitantului. Dacă la prima casă ca să cumperi un apartament de 50.000 de euro îţi trebuie un venit de minim 400 de euro pe familie, pentru un credit normal, limita creşte la 1000 de euro pe lună. O altă condiţie importantă la prima casă e că evaluarea casei nu poate fi mai mică decât preţul de vânzare, chiar dacă solicitantul se oferă să suplimenteze diferenţa de preţ printr-un avans mai mare.

Acum să vedem care sunt “procedurile” pe piaţa imobiliară din România. Cumpăratorul vredea locuinţa şi vrea să o aciziţioneze. În mod normal, evaluarea imobilului durează aproximativ 1 săptămână. Dar, proprietarii nu vor să aştepte o săptămână semnarea antecontractului şi îl presează pe cumpărător să semneze, iar agenţia îl susţine pe proprietar în acest demers ca să îşi ia comisionul mai repede, neoferind niciun fel de protecţie pentru cumpărător. În momentul în care cumpărătorul a semnat antecontractul la preţul cerut de vânzător, dar evaluarea este mai mică şi cu 100 de euro faţă de preţul trecut în antecontract, s-a terminat cu programul prima casă, singura şansă a solictantului să facă ceva cu respectivul avans e să aplice pentru un credit normal.

Şi acum ajungem la problema cu diferenţa de venit obligatoriu între prima casă şi creditul normal. Cel mai probabil, marea majoritate a celor care se înscriu în programul prima casă nu se califică pentru un credit normal (eu probabil sunt o excepţie). Deci, în momentul în care a dat un avans deja şi a semnat un antecontract, iar raportul de evaluare nu este cel puţin egal cu preţul din antecontract, nu mai poate recurge, ca ultimă soluţie, la un credit normal, şi a pierdut avansul, chiar dacă are bani să suplimenteze diferenţa de evaluare cum se întâmplă la un credit normal.

O altă problemă ar putea apărea la evaluarea dosarului de către stat, la fondul de împrumuturi (da, dosarul trebuie să treacă şi pe acolo). Având în vedere că e o instituţie de stat, poate să respingă dosarul din motive numai de ei ştiute, şi iarăşi, dacă solicitantul nu se califică pentru un credit normal a pierdut avansul.

În concluzie, prin programul cel mai mare risc pentru cumpărător e să piardă avansul, cei mai expuşi fiind cei care nu se califică pentru un credit normal. Aşa că recomandarea mea este: NU SEMNAŢI ANTECONTRACTUL FĂRĂ RAPORTUL DE EVALUARE ŞI FĂRĂ VERIFICAREA ACTELOR DE CĂTRE BANCĂ şi ÎNCERCAŢI SĂ CUMPĂRAŢI O LOCUINŢĂ PENTRU CARE VĂ CALIFICAŢI ŞI LA UN CREDIT NORMAL.

De aproximativ o lună mă chinui să cumpăr un apartament, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care nu am mai scris nimic pe blog (al doilea e ca sunt implicat într-un proiect destul de stresant la muncă).

Trecând peste încercarile de a găsi o bancă care să îmi dea o sumă acceptabilă drept credit şi adunatul actelor necesare, am început să caut o locuinţă care să se încadreze în buget. Cum nu sunt tâmpit sa dau 100 de mii de euro pe un apartament, m-am orientat undeva sub 50 de mii, şi am început căutările, pe internet bineînţeles. Mă uit pe anunţuri, şi văd mai multe anunţuri care îmi făceau cu ochiul. Şi de aici încolo începe calvarul cu agenţiile şi agenţii imobiliari.

Impresia generală care mi-a rămas după mai mult de o lună de căutări e că agenţii au rămas la fel de leneşi şi de nesimţiţi ca acum un an. Pretind comisioane de mii de euro, iar de cele mai multe ori nici măcar nu răspund la telefon, sau nu contactează clientul. La mai mult de 90% dintre apartamentele care mă interesau iniţial am renunţat din cauza agenţilor incompetenţi.

Cel mai frustrant lucru, care se întâmplă şi foarte des, e următorul. Văd anunţul şi sun la respectivul număr de telefon. Răspunde un agent sau o secretară aiurită şi îmi spune că are treabă, sau că o să discute cu proprietarul, şi mă sună mai târziu un pic. Dar, inevitabil, nu sună. Uneori chiar par deranjaţi că sună cineva să întrebe de apartamentele lor. Dintre toate anunţurile la care am sunat, la 70% dintre ele am păţit acest lucru: “Vă sun eu mai târziu un pic”. Bine, mai sunt şi alte agenţii de “renume” care nici măcar nu lasă numar de telefon, ci doar un formular de contact la fiecare anunt, cu îndemnul “Completaţi formularul şi o să vă contactăm noi”. Asta probabil ca să fie siguri că nu îi deranjează nimeni când se relaxează şi ei acolo în birou.

Apoi dacă ajung să stabilesc o întâlnire, ajung să văd nesimţierea agentului. Mă duce în nu ştiu ce văgăună, care uneori nici nu are legătură cu zona specificată în anunţ. Mă uit la respectivul cartier care arată extrem de dubios, iar agentul îmi spune ce liniştită, frumoasă şi bună e zona. Acolo îmi arată un apartament dărăpănat, care de obicei are cu aproximativ 5 mp mai puţin decât a specificat în anunţ sau mi-a spus la telefon.

Şi acum ajungem cu ajungem cu adevărat la partea care ne doare. Aceşti leneşi incompetenţi iau comision şi de la vânzător şi de la cumpărător, deci teoretic ar trebui să protejeze şi interesele cumpărătorului, că doar de aia îi dau un purcoi de bani. Dar să vedem cum îmi protejează mie interesul cei mai mulţi dintre agenţii imobiliari (au fost într-adevăr şi agenţi care îşi meritau bani şi chiar se preocupau şi de interesul clientului):

Semnezi când vreau eu, nu când vrei tu

Văd la un apartament, urmând să îl sun pe agent mai pe seară să îi spun dacă îl cumpăr. Apartamentul nu arăta rău, era cam micuţ şi marele avantaj e că era ieftin. Seara îl sun pe agent şi îi explic ca am nevoie de copii după actele imobilului ca să îşi dea banca avizul juridic, dacă e ok, chem evaluatorul de la bancă şi apoi dacă totul e în regulă semnăm precontractul. Individul se lăuda că are exclusivitate la apartamentul respectiv, deoarece îi cunoaşte pe proprietari. Acum să vedem ce făcea agentul imobiliar pentru banii pentru care ar fi trebuit să îi dau (900 de euro pentru el). Întâi m-a asigurat că actele sunt în regulă şi că nu e nevoie să mă duc cu actele la bancă şi să aştept avizul juridic, şi că ar trebui să semnez a doua zi precontractul şi să dau avansul că dacă vine altcineva cu avansul îl dă. Eu i-am explicat că nu semnez nimic şi nu dau un până nu văd că e totul în regulă. Dar lucrul care a pus capac, a fost când a zis că el ar putea să dea altcuiva apartamentul care dă avansul înaintea mea, chiar dacă eu între timp am luat avizul juridic şi am plătit deja evaluator pentru apartament. În acel moment i-am zis la revedere respctivului agent, care după voce părea şi beat, după jumătate de oră de conversaţie inutilă.

Dar tu nu poţi să faci cadastrul?

Am mai văzut un apartament, drăguţ, preţul era bun, aşa că am cerut din nou actele pentru avizul juridic. În acel moment agentul m-a întâmpinat cu ostilitate, că apartamentul nu are cadastru şi intabulare, şi că ar trebui să le fac eu pe astea. I-am spus că eu nu pot să iau credit fără aceste acte, plus că un imobil nu se poate vinde fără cadastru. Respectivul agent a rămas mirat să afle această veste (că e nevoie de cadastru şi intabulare pentru tranzacţiile imobiliare, dar nu a fost singurul care nu ştia aceast lucru elementar), dar apoi şi-a revenit şi a spus că nu îl interesează, că să fac eu cadastrul şi intabularea dacă vreau să îl cumpăr.

Mulţi agenţii încă rămăseseră blocaţi pe clişeele de anul trecut, prezentându-mi nişte jeguri de apartamente la preţuri exagerate, şi apoi servind gogoaşa: “Luaţi acum, că or să se scumpească!”, de parcă dacă nu am fost prost în ultimii 2 ani o să fiu prost acum.

Dar cred că cea penibilă, a fost o doamnă de la o agenţie. Am stabilit întâlnire cu ea, am ajuns la locul stabilit, şi sun să văd ce face, şi când ajunge. Îmi spune că nu vine ea, ci un coleg, o să îl sune să vadă ce face şi apoi o să mă sune înapoi.Stau 5 minute, fumez o ţigară, apoi alte 5 minute, în total 15 minute şi nimic. Decid să sun înapoi să văd ce se întămplă, şi îmi spune senină că nu a mai venit colegul ei, că nu a mai stat proprietara, iar înapoi nu a mai sunat că trebuia să îşi puna ochelarii la ochi.

Şi aceştia oameni buni, sunt indivizii care apar la televizor să se plaângă că merge piaţa imobiliară merge prost, şi ei nu o mai duc bine, şi că e vai de ei, şi că e criza de vină. Ei bine, nu e criza de vină, e doar lenea şi nesimţirea lor de vină că nu fac vânzări, nimic altceva.