Next Page »

Blogul a început să fie un fenomen social din ce în ce mai răspândit şi odată cu popularizare blogurilor vine şi un mic pericol. Deja există câteva zeci de mii de bloguri în România, iar numărul este în continuă creştere. Foarte multe bloguri au contracte de publicitate, iar pentru a menţine un preţ bun pentru acele reclame afişate blogerul trebuie să scrie un număr minim de articole pe zi. Şi astfel apare fenomenul des întâlnit la ştiri: ai sau nu ai ce scrie trebuie să produci articolul. Din acest motiv blogurile încep să se tabloidizeze cu ţâţe, scandaluri media preluate şi alte asemenea mizerii. Însă în final nu acesta e pericolul, deoarece la cât de mult suntem bombardaţi de mizerii din televizor, ziare etc. am cam devenit imuni şi le putem ignora. Pericolul vine atunci când blogerul rămâne de tot fără subiecte, nu mai sunt nici ţâţe, nici scandaluri şi începe să scrie ce vede în jur. În general prezentarea pe bloguri a evenimentelor de interes general care se întâmplă în jurul nostru, cum a fost accidentul lui Orban, sau prezentarea încălcărilor legii de către concetăţenii noştri e bună şi poate va conduce către responsabilizarea societăţii. În fond dacă şti că dacă încalci legea cineva te vede şi va scrie despre asta, te va face mai responsabil. Dar ce ne facem când sunt prezentate evenimente de genul: că a văzut un om îmbrăcat în albastru cu şosete de culori diferite şi hai să râdem de el cât e de fraier că are şosete diferite, că a văzut un om îmbrăcat în maro care se ducea cu sandwich-ul la birou şi hai să râdem de el că nu mănâncă la restaurant, că l-a văzut pe X cum se scărpina în nas în metrou şi hai să râdem de el etc? Părerea mea este că dacă această tendinţă va continua, în curând nu o să ne mai putem nici scărpina în cur fără să citim a doua zi pe vre-un blog despre asta. Şi în final aceasta este pericolul, pierderea intimităţii. Pericolul poate fi îndepărtat doar prin responzabilizarea blogerilor să nu mai scrie despre orice mizerie. Din nefericire acest lucru este practic imposibil, pe blogerul de rând îl interesează doar banii, oricât de justiţiar s-ar da, iar banii vin din norma de articole, chiar dacă sunt mizerii.

Miracolul sau fenomenul supranatural este prin definiţie şi citez: “eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată raţional; minune”. Pornind de la această definiţi miracolale nu există. Dacă modificăm puţin definiţia şi considerăm miracol un fenomen pe care noi nu putem încă să îl explicăm raţional, atunci da, miracolele există. Orice fenomen are o explicaţie, are un motiv pentru care s-a întâmplat, iar dacă noi nu suntem capabili să găsim această explicaţie nu înseamnă că ea nu există. Explicaţia ştiinţifică poate fi din sfera fenomenelor cunoscute sau din sfera fenomenelor pe care nu le cunoaştem, iar atunci când se întâmplă un fenomen din sfera celor necunoscute încă de ştiinţă, e catalogat drept miracol. (more…)

Nu ştiu dacă aţi observat, dar când cineva sună şi a greşit numărul, nu va crede că a greşit numărul. Românii sunt suspicioşi de fel, şi această suspiciune se resfrânge şi asupra momentelor când într-adevăr greşeşte numărul, atunci el va crede că faceţi mişto de el, că e o glumă, că extratereştrii invadează pământul, dar nu va crede în ruptul capului că a greşit numărul. Să vă dau câteva exemple.
(more…)

Cel puţin aşa afirmă directorul RATB. Deci ei au făcut studii şi cererea de transport  în comun noaptea (adică după ora 21) nu e aşa de mare şi plus mai e şi nerentabilă. Acum nu ştiu cine a făcut acele studii, dar sigur nu erau persoane umane, deoarece până şi un retardat şi-ar fi dat seama seama că transportul pe timp de noapte e necesar într-o metropolă. Să vedem întâi nişte cifre Berlin - 3,416,300, Bucuresti are oficial 2 mil de locuitori, dar neoficial e tot undeva la 3 mil. În Berlin metrourile şi autobuzele merg pana la ora 1 noapte în timpul săptămânii şi în week-end non-stop (în afară de faptul că Berlinul e înţesat de linii urbane şi extraurbane de metrou). Să înţelegem că locuitorii din Berlin sunt nişte leneşi care îşi pierd nopţile prin oraş în timp ce bucureştenii sunt nişte oameni muncitori care nu ies din casă după ora 21?

Plus că am făcut şi eu “studiile” mele. Am avut “norocul” să prind ultimul metrou de câteva ori, şi surpriză, în loc să fie gol cum ne-am aştepta să fie conform studiilor primăriei, era plin. Nu era înghesuială, dar toate locurile erau ocupate şi mai era şi lume în picioare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ultimul tramvai, autobuz.

Probabil că au dreptate, nu o să fie rentabil pentru taximetrişti să se întroducă transport de noapte, nu e rentabil pentru porcii de la RATB şi metrorex dacă mijloacele de transport în comun nu sunt pline de oameni care sunt obligaţi să stea înghesuiţi mai rău ca nişte vite. Cum nu e rentabil să se bage şi automatele de bilete în fiecare mijloc de transport şi să se elimine chioşcurile de bilete care oricum sunt puse din 3 în 3 staţii. Pentru primărie şi autorităţii nu e rentabil să existe transport în comun decent, e mai “rentabil” să avem cel mai infect transport în comun din toate capitalele UE. E mai rentabil să ne plângem că avem trafic infect şi să ne întrebăm de ce, să ne întrebăm ca proştii de ce lumea nu foloseşte transportul în comun. E mai rentabil să dăm banii la UTI să bage sisteme de validare electronice a biletelor care nu folosesc la nimic.

Aşa că am un mesaj pentru autorităţii, directori de RATB, Metrorex etc.:  poate o să descoperiţi că puteţi să vă daţi cu curu’ de pământ cât vreţi, dacă nu asiguraţi transport în comun decent, în curând Bucureştiul o să devină un oraş sugrumat, plus că deja e un oraş interzis pentru turiştii străini datorită transportului care e impotent (da, surpriză! turiştii folosesc transportul în comun în mod normal).

Înainte de a continua aş dori să fac câteva precizări întâi despre teoria conspiraţie, deoarece e posbil să o dau uneori în teoria conspiraţie, şi despre secte. Aceste două lucruri au în comun uneori credinţa, fie că e credinţa în teoria conspiraţiei sau credinţa în respectiva sectă şi în liderul său religios.

În legătură cu credinţa aş vrea să pornesc un pic de la un citat al Pascal care e ceva de genul: “Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă există şi nu crezi atunci ai pierdut totul“. În principiu, acest citat a fost scurtat prin sintagma: “Dacă cred nu pierd nimic, dacă nu cred pierd totul”. Eu sunt de părere că totuşi aceşti şi aceşti oameni au pierdut ceva crezând, fie că au murit crezând sau că au comis crime oribile crezând. Credinţa oarbă nu este niciodată bună, mai ales atunci când este pusă în practică.

Să crezi că o teorie a conspiraţiei e adevărată şi să te comporţi ca atare este o prostie, să crezi că o teorie a conspiraţiei e posibil să fie adevărată este cu totul altceva. Până la urmă nu ar trebui niciodată să considerăm un lucru adevărat dacă nu suntem siguri, cum nici nu ar trebui să discredităm acel ceva fără a avea siguranţa că e complet fals. Una dintre trăsăturile dominante ale unei astfel de teorii a conspiraţiei este că nu există suficiente dovezi nici să confirme, nici să să discrediteze. Cum e cazul Kennedy spre exemplu, nu suntem siguri că Oswald l-a ucis datorită unor inconsistenţe, dar nu suntem siguri nici că a fost o conspiraţie ca să îl omoare. Deci trebuie să fim deschişi ambelor variante, neexistând certitudinea nici uneia dintre aceste situaţii.

Şi acum ajungem la problema cu teoria conspiraţiei, şi anume cum mă influenţează pe mine ca cetăţean dacă o teorie a conspiraţiei e falsă sau adevărată. Dacă o considerăm din start falsă, e posibil să ignorăm anumite probleme care se întâmplă în jurul nostru, probleme care la un moment dat ar putea să ne influenţeze viaţa. În schimb dacă o considerăm din start adevărată e posibil să nu mai fim capabili să ne trăim viaţa din plin din cauza fricii de conspiratori, sau mai rău, unii ar putea chiar încerca să “elimine” respectivi conspiratori.

În privinţa sectelor este cam aceeaşi situaţie, sunt unii care cred totul fără să judece şi se ajunge la situaţii cum sunt cele două prezentate mai sus, sau dimpotrivă resping tot ceea ce există în afara religiei lor, riscând astfel posibil să piardă anumite idei şi adevăruri interesante în viaţă.

În concluzie în orice situaţie trebuie să ne folosim bibilica, deoarece din cauza asta avem un creier şi judecată, să fim capabili să judecăm lucrurile din jurul nostru, să ne menţinem deschişi la orice posibilitate şi în acelaşi timp să fim reticienţi la tot. Cum am spus, la un moment dat e posibil să o dau în teoria conspiraţiei, o sa scriu şi am scris despre multe, dar asta nu înseamnă că tot ceea ce am scris şi am să scriu trebuie considerat perfect adevărat, cum nici fals nu trebuie considerat.

M-am decis să particip la Roblogfest. Dacă e o decizie bună sau rea am să văd eu pe parcurs. Până atunci puteţi să mă votaţi, dar asta numai dacă vreţi şi vă place acest blog. Dacă nu vă place nu e problemă, nu ţin să strâng foarte multe voturi gratuite, aş dori ca toate voturile care îmi vin să vină de la oameni cărora le-a făcut plăcere să citească acest blog. Şi încă ceva, aş vrea să le muţumesc celor care au promovat acest blog în ultimul timp, au făcut-o mai bine decât aş fi putut eu să o fac vre-odată, şi mă refer aici în special la Dany şi la artistu, dar şi la ceilalţi.

De curând, când am fost pe la părinţii mei, am aflat ca mama nu o să mai facă niciodată faimoasa ei plăcintă cu brânză. Motivul este simplu, nu mai are de unde să ia brânză de calitate. Ca de obicei statul român este mai catolic decât Papa, în cazul de faţă dragii noştrii guvernanţi s-au întrecut în măsuri menite de a limita comerţul micilor producători. Astfel micul producător nu mai are dreptul să îşi vândă brânza şi laptele dacă nu sunt ambalate în vid. Deja se creeaza probleme şi pentru vânzător şi pentru cumpărător. Puţini dintre aceşti mici comercianţi işi permit să cumpere utilaje de vidat brânza, şi chiar dacă ar reuşi, clientul tot pierde. Până acum secretul alegerii unei brânze bune era să te duci pe la fiecare tarabă, să guşti câte puţin de la fiecare şi să o alegi pe cea potrivită. Dacă e vidată, s-a dus acest avantaj. Pentru lapte şi alte produse aceeaşi problemă persită. Aşa că micul producător nu are de ales şi trebuie să îţi vândă laptele fabricilor care îl cumpără cu 6.000 litrul şi îl vând cu 40.000. Aşa că până la urmă cine pierde şi cine câştigă din aceste măsuri? Eu, clientul pierd că s-a terminat cu plăcinta cu brânză, micul comerciant îşi închide taraba, iar singurii care vor câştiga vor fi marile consorţii de producere şi comercializare.

Statul ca organizare şi ca funcţionare se comportă foarte asemămător cu mafia. Şi nu mă refer aici la statul român, ci la stat în general. Mafia, şi nu vorbesc aici de grupurile de borfaşi sau găinari, se ocupa de colectarea taxei de protecţie în zona lor. Cine nu plătea, se putea trezi cu magazinul devastat, cu picioarele rupte sau alte neplăceri. Dar cine plătea, se afla sub protecţia mafiei. Îi jefuiau hoţii magazinul, atunci mafia se ducea după hoţii şi recuperau paguba. Îi era fiica violată de vagabonţi, atunci mafia se ducea după indivizi şi le rupea picioarele.

Tot astfel, şi statul le pune taxe cetăţenilor săi. Dacă cineva nu plăteşte taxa, e urmărit de stat şi pedepsit. Dar pentru cei care plătesc taxa statul se obligă să le protejeze libertatea. Aşa că în final toate taxele reprezintă tot o taxă de protecţie.

Dar în România nu există si nu a existat mafie, sau alte astfel de organizaţii, doar nişte borfaşi şi găinari. Şi ca atare la fel se comportă şi statul român, ca o organizaţie de borfaşi, îţi ia taxa, îţi distruge magazinul, îţi rupe picioarele şi îţi violează şi fata.

Frica de moarte oamenilor derivă în principal din frica de necunoscut. Nimeni nu s-a întors din morţi oficial şi să povestească. Dar totuşi este moartea chiar atât de necunoscută? Din perspectivă religioasă şi a bunului simţ avem trei posibilităţi. (more…)

Marea problemă la ora actuală în România e că s-a umplut de şmecheraşi pentru care încălcarea legii este deja o chestiune de mândrie. Frica de puşcărie nu există, că dacă are şmecheraşul ceva bani ia cu suspendeare şi a scăpat, şi chiar dacă intră la pârnaie pentru câteva luni, o să se laude apoi în faţa prietenilor cum a stat el la mititica. Amenda iar nu funcţionează, deoarece amenzile sunt făcute în România să fie suportabile de către oricine, aşa că nu îi pasă şmecheraşului că ia amendă dacă îşi parchează BMW-ul de 20 de ani în faţa blocului la 4 dimineaţa cu boxele date la maxim. Nu mai vorbesc de alte chestii  ca trecutul pe roşu, bătut oameni pe stradă etc. Aceste fapte fapte au început să devină indubitabil privite cu respect de către concetăţenii noştrii. Orice puştoiacă leşinată vrea să se mărite cu ţiganul ală care fură maşini de prin Germania, orice puştan vrea să se facă când o fi mare şmecheraş şi să se ocupe de găinării. (more…)

Next Page »