În tot Berlinul era o singură maşină parcată în staţia de autobuz. (more…)

Gata, m-am întors acasă, au expirat cele patru săptămâni in Berlin. M-am întors înapoi la noroi, la praf, la mitocănie, la nesimţire. M-am întors înapoi în oraşul în care trebuie să te uiţi de 3 ori înainte să traversezi strada pe verde (deja era să dea 3 maşini peste mine). Am venit din oraşul în care poţi să îţi potriveşti ceasul după metrou, în oraşul în care metroul circulă cum îi taie capul pe responsabili, şi cum capul nu prea îi taie că nu are ce, avem situaţia actuală, cu stat la capăt de linie în staţie, văzut metroul cum vine, şi auzin vocea suavă în difuzoare “Trenul de la linia 2 se retrage din circulaţie”. Da, oraşul în care atunci când vrei să cobori din metrou sau autobuz, gaseşti un semicerc de oameni format în faţa uşii, ca un zid în faţa duşmanului.
Dar nu numai atât, m-am întors în ţara în care toţi sunt obişnuiţi să ceară şi să primească, în ţara în care hoţia e la rang de valoare supremă. Deja senzaţie e că parcă m-aş fi întors în epoca de piatră, unde primitivii se bat pe bucata de şuncă care le-a fost aruncată de şeful de trib.

Dupa cum ati observat, in ultima vreme am scris mai putin. Motivul e simplu, sunt in deplasare in Berlin. Cu toate ca am un laptop dupa mine aici, nu prea am timp de scris, din cauza faptului ca plec la 8 dimineata si ma intorc la 10 seara. Sefii astia din Berlin s-au gandit ca daca tot cheltuie bani cu asemenea deplasari, ne si muncesc cand ajungem.
Si ca sa nu fie acest post consumat chiar degeaba, sa va spun un pic despre noroiul din Berlin.
Deci, sa incepem. Noroiul in Berlin nu exista. Chiar daca in ultimele doua saptamani a plouat aproape in fiecare zi, nu exista noroi. in Bucuresti chiar si la cea mai mica ploaie apare si noroiul, astfel incat daca ai iesit afara garantat te umplii de noroi. Aici, in doua saptamani nu s-a legat de mine nicio picatura de noroi. Sigur, se formeaza balti, deoarece scurgerea nu e perfeca, dar noroiul e inexsitent. Explicatiile ar putea fi multiple. Salubritatea din Berlin chiar tine orasul curat, astfel ca nu prea exista praf. De asemenea au eliminat si sursele de praf, neexistand ulite neasfaltate. Aici ori e asfalt, ori piatra cubica, ori iarba. Cand se lucreaza la o cladire, totul este bine sigilat, pentru a impiedica raspandirea prafului sau a noroiului in afara santierului. Pentru a fi siguri ca nu se face noroi, municipalitatea mai imprastie un fel de nisip pe trotuare. Si in acest fel Berlinul e un oras fara noroi, chiar si in cele mai izolate suburbii, in timp ce la piata Unirii iti trebuie cizme de cauciuc ca sa iesi intreg de acolo.

Săptămâna trecută a trebuit să îmi cumpăr un telefon nou. Din cauza faptului că sunt nevoit să stau o lună în Berlin, aveam nevoie de un telefon cu VoIP şi WLAN, asta pentru a îmi suna familia mai ieftin. Cum nu vroiam un telefon scump totuşi, m-am oprit asupra telefonului Nokia E51 care avea minimul necesar.
Fiind abonat vodafone şi având şi ceva puncte, am zis să văd la ce preţ îl au ei. Mă uit pe site şi spre surprinderea mea, dacă îmi prelungeam contractul pe 2 ani şi îmi consumam toate punctele ajungea cam la acelaşi preţ ca unul la liber. M-am scărpinat în cap şi am zis că ceva e în neregulă, aşa că mă duc la cel mai apropiat magazin Vodafone. Acolo îmi explică frumos că preţul la prelungire pe 2 ani e 910 RON, în condiţiile în care un telefon neblocat e cam 860 de RON, şi că vodafone nu prea oferă subvenţii la astfel de telefoane. Deja era prea mult, aşa că am sunat la relaţii cu clienţii să îi întreb dacă într-adevăr cea mai bună ofertă pentru un client vechi la acel telefon e să îl iau mai scump ca în magazin. Răspunsul m-a surprins, şi poate fi rezumat: “Dacă nu îţi convine poţi să te duci în altă parte” (chiar şi atunci când am sugerat că o să mă mut pe orange).
Văzând că pe cei de la Vodafone îi doare în partea dorso-ventrală de clienţii lor, am plecat să iau telefonul la liber. Oricum după toată această nesimţire nu mai aveam de gând să le mai umflu buzunarele cu factura mea de roaming. Şi bat magazinele până ajung la un magazin partener vodafone. Intru acolo mai mult de curiozitate, şi văd 2 Nokia E51, unul la preţul de 1050 de lei şi unul la preţul de 890 de lei. Aşa că o întreb pe o domnişoară din magazin care e diferenţa între cele 2. Ea mi-a explicat că cel mai scump este codat pe vodafone, iar cel mai ieftin este la liber. Am întrebat dacă îl pot cumpăra pe cel mei ieftin pe puncte şi cum răspunsul a fost afirmativ, aşa că în final l-am luat pe acesta.
Până la urmă eu nu înţeleg ce e în capul celor de la vodafone. De ce ar da cineva mai mulţi bani pe un telefon codat în reţeaua lor? Noroc cu partenerii, ca dacă nu era acel magazin partener să le spele nesimţirea, acum eram abonat Orange. Aşa că fiţi atenţi ce telefoane cumpăraţi la “ofertă”, să nu vă treziţi că daţi pe un telefon codat mai mult decât pe unul la liber.