De aproximativ o lună mă chinui să cumpăr un apartament, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care nu am mai scris nimic pe blog (al doilea e ca sunt implicat într-un proiect destul de stresant la muncă).

Trecând peste încercarile de a găsi o bancă care să îmi dea o sumă acceptabilă drept credit şi adunatul actelor necesare, am început să caut o locuinţă care să se încadreze în buget. Cum nu sunt tâmpit sa dau 100 de mii de euro pe un apartament, m-am orientat undeva sub 50 de mii, şi am început căutările, pe internet bineînţeles. Mă uit pe anunţuri, şi văd mai multe anunţuri care îmi făceau cu ochiul. Şi de aici încolo începe calvarul cu agenţiile şi agenţii imobiliari.

Impresia generală care mi-a rămas după mai mult de o lună de căutări e că agenţii au rămas la fel de leneşi şi de nesimţiţi ca acum un an. Pretind comisioane de mii de euro, iar de cele mai multe ori nici măcar nu răspund la telefon, sau nu contactează clientul. La mai mult de 90% dintre apartamentele care mă interesau iniţial am renunţat din cauza agenţilor incompetenţi.

Cel mai frustrant lucru, care se întâmplă şi foarte des, e următorul. Văd anunţul şi sun la respectivul număr de telefon. Răspunde un agent sau o secretară aiurită şi îmi spune că are treabă, sau că o să discute cu proprietarul, şi mă sună mai târziu un pic. Dar, inevitabil, nu sună. Uneori chiar par deranjaţi că sună cineva să întrebe de apartamentele lor. Dintre toate anunţurile la care am sunat, la 70% dintre ele am păţit acest lucru: “Vă sun eu mai târziu un pic”. Bine, mai sunt şi alte agenţii de “renume” care nici măcar nu lasă numar de telefon, ci doar un formular de contact la fiecare anunt, cu îndemnul “Completaţi formularul şi o să vă contactăm noi”. Asta probabil ca să fie siguri că nu îi deranjează nimeni când se relaxează şi ei acolo în birou.

Apoi dacă ajung să stabilesc o întâlnire, ajung să văd nesimţierea agentului. Mă duce în nu ştiu ce văgăună, care uneori nici nu are legătură cu zona specificată în anunţ. Mă uit la respectivul cartier care arată extrem de dubios, iar agentul îmi spune ce liniştită, frumoasă şi bună e zona. Acolo îmi arată un apartament dărăpănat, care de obicei are cu aproximativ 5 mp mai puţin decât a specificat în anunţ sau mi-a spus la telefon.

Şi acum ajungem cu ajungem cu adevărat la partea care ne doare. Aceşti leneşi incompetenţi iau comision şi de la vânzător şi de la cumpărător, deci teoretic ar trebui să protejeze şi interesele cumpărătorului, că doar de aia îi dau un purcoi de bani. Dar să vedem cum îmi protejează mie interesul cei mai mulţi dintre agenţii imobiliari (au fost într-adevăr şi agenţi care îşi meritau bani şi chiar se preocupau şi de interesul clientului):

Semnezi când vreau eu, nu când vrei tu

Văd la un apartament, urmând să îl sun pe agent mai pe seară să îi spun dacă îl cumpăr. Apartamentul nu arăta rău, era cam micuţ şi marele avantaj e că era ieftin. Seara îl sun pe agent şi îi explic ca am nevoie de copii după actele imobilului ca să îşi dea banca avizul juridic, dacă e ok, chem evaluatorul de la bancă şi apoi dacă totul e în regulă semnăm precontractul. Individul se lăuda că are exclusivitate la apartamentul respectiv, deoarece îi cunoaşte pe proprietari. Acum să vedem ce făcea agentul imobiliar pentru banii pentru care ar fi trebuit să îi dau (900 de euro pentru el). Întâi m-a asigurat că actele sunt în regulă şi că nu e nevoie să mă duc cu actele la bancă şi să aştept avizul juridic, şi că ar trebui să semnez a doua zi precontractul şi să dau avansul că dacă vine altcineva cu avansul îl dă. Eu i-am explicat că nu semnez nimic şi nu dau un până nu văd că e totul în regulă. Dar lucrul care a pus capac, a fost când a zis că el ar putea să dea altcuiva apartamentul care dă avansul înaintea mea, chiar dacă eu între timp am luat avizul juridic şi am plătit deja evaluator pentru apartament. În acel moment i-am zis la revedere respctivului agent, care după voce părea şi beat, după jumătate de oră de conversaţie inutilă.

Dar tu nu poţi să faci cadastrul?

Am mai văzut un apartament, drăguţ, preţul era bun, aşa că am cerut din nou actele pentru avizul juridic. În acel moment agentul m-a întâmpinat cu ostilitate, că apartamentul nu are cadastru şi intabulare, şi că ar trebui să le fac eu pe astea. I-am spus că eu nu pot să iau credit fără aceste acte, plus că un imobil nu se poate vinde fără cadastru. Respectivul agent a rămas mirat să afle această veste (că e nevoie de cadastru şi intabulare pentru tranzacţiile imobiliare, dar nu a fost singurul care nu ştia aceast lucru elementar), dar apoi şi-a revenit şi a spus că nu îl interesează, că să fac eu cadastrul şi intabularea dacă vreau să îl cumpăr.

Mulţi agenţii încă rămăseseră blocaţi pe clişeele de anul trecut, prezentându-mi nişte jeguri de apartamente la preţuri exagerate, şi apoi servind gogoaşa: “Luaţi acum, că or să se scumpească!”, de parcă dacă nu am fost prost în ultimii 2 ani o să fiu prost acum.

Dar cred că cea penibilă, a fost o doamnă de la o agenţie. Am stabilit întâlnire cu ea, am ajuns la locul stabilit, şi sun să văd ce face, şi când ajunge. Îmi spune că nu vine ea, ci un coleg, o să îl sune să vadă ce face şi apoi o să mă sune înapoi.Stau 5 minute, fumez o ţigară, apoi alte 5 minute, în total 15 minute şi nimic. Decid să sun înapoi să văd ce se întămplă, şi îmi spune senină că nu a mai venit colegul ei, că nu a mai stat proprietara, iar înapoi nu a mai sunat că trebuia să îşi puna ochelarii la ochi.

Şi aceştia oameni buni, sunt indivizii care apar la televizor să se plaângă că merge piaţa imobiliară merge prost, şi ei nu o mai duc bine, şi că e vai de ei, şi că e criza de vină. Ei bine, nu e criza de vină, e doar lenea şi nesimţirea lor de vină că nu fac vânzări, nimic altceva.