S-a discutat mult în ultima vreme despre programul prima casă, despre avantajele şi dezavantajele acestui prim program. Acum e posibil ca eu să fiu unul dintre posibili beneficiari ai acestui program (nu, încă nu am reuşit să cumpăr nimic), şi o să vă spun un pic cum stă situatiţia, atât cu prima casă cât şi cu “procedurile” pe piaţa imobiliară şi unde anume se poate ţăpi cineva.
Diferenţa dintre prima casă şi un credit imobiliar normal e nu numai de avans şi dobândă, ci şi de veniturile solicitantului. Dacă la prima casă ca să cumperi un apartament de 50.000 de euro îţi trebuie un venit de minim 400 de euro pe familie, pentru un credit normal, limita creşte la 1000 de euro pe lună. O altă condiţie importantă la prima casă e că evaluarea casei nu poate fi mai mică decât preţul de vânzare, chiar dacă solicitantul se oferă să suplimenteze diferenţa de preţ printr-un avans mai mare.

Acum să vedem care sunt “procedurile” pe piaţa imobiliară din România. Cumpăratorul vredea locuinţa şi vrea să o aciziţioneze. În mod normal, evaluarea imobilului durează aproximativ 1 săptămână. Dar, proprietarii nu vor să aştepte o săptămână semnarea antecontractului şi îl presează pe cumpărător să semneze, iar agenţia îl susţine pe proprietar în acest demers ca să îşi ia comisionul mai repede, neoferind niciun fel de protecţie pentru cumpărător. În momentul în care cumpărătorul a semnat antecontractul la preţul cerut de vânzător, dar evaluarea este mai mică şi cu 100 de euro faţă de preţul trecut în antecontract, s-a terminat cu programul prima casă, singura şansă a solictantului să facă ceva cu respectivul avans e să aplice pentru un credit normal.

Şi acum ajungem la problema cu diferenţa de venit obligatoriu între prima casă şi creditul normal. Cel mai probabil, marea majoritate a celor care se înscriu în programul prima casă nu se califică pentru un credit normal (eu probabil sunt o excepţie). Deci, în momentul în care a dat un avans deja şi a semnat un antecontract, iar raportul de evaluare nu este cel puţin egal cu preţul din antecontract, nu mai poate recurge, ca ultimă soluţie, la un credit normal, şi a pierdut avansul, chiar dacă are bani să suplimenteze diferenţa de evaluare cum se întâmplă la un credit normal.

O altă problemă ar putea apărea la evaluarea dosarului de către stat, la fondul de împrumuturi (da, dosarul trebuie să treacă şi pe acolo). Având în vedere că e o instituţie de stat, poate să respingă dosarul din motive numai de ei ştiute, şi iarăşi, dacă solicitantul nu se califică pentru un credit normal a pierdut avansul.

În concluzie, prin programul cel mai mare risc pentru cumpărător e să piardă avansul, cei mai expuşi fiind cei care nu se califică pentru un credit normal. Aşa că recomandarea mea este: NU SEMNAŢI ANTECONTRACTUL FĂRĂ RAPORTUL DE EVALUARE ŞI FĂRĂ VERIFICAREA ACTELOR DE CĂTRE BANCĂ şi ÎNCERCAŢI SĂ CUMPĂRAŢI O LOCUINŢĂ PENTRU CARE VĂ CALIFICAŢI ŞI LA UN CREDIT NORMAL.