Să vedem declaraţiile oficialilor din ultima vreme cu privire la prima casă. Avem acest articol de pe realitatea în domnul Şaramet, preşedintele FNGCIMM afirmă că până marţi 18 august fondul a primit 602 solicitări si a rezolvat 464 dintre ele. În acelaşi articol, acelaşi domn mai afirmă că primesc 80 de dosare pe zi şi că trebuie să mai angajeze oameni deoarece nu fac faţă. Din aceasta afirmaţie putem să deducem că pentru un dosar e posibil să dureze mai mult de 5 zile cât este termenul legal analiza.

Astăzi citesc pe hotnews acest articol în care tot domnul Şaramet afirmă că până luni 24 august la ora 20.00 s-au aprobat 1213 dosare. Facând un mic calcul aflăm că de marţi până luni, adică în 5 zile, au fost aprobate 749 de dosare, care ne duce la o medie de aproape 150 de dosare pe zi. Având în vedere cele afirmate de domnul Şaramet marţi, rezultă că fondul a reuşit performanţa uluitoare de a aproba într-o zi mai multe dosare decât primeşte. Şi minunile fondului nu se opresc aici, nu numai că reuşesc să aprobe într-o zi mai multe dosare decât primesc, dar aproape în toate cazurile pe care le ştiu fondul a reuşit să dea răspunsul la limită, uneori chiar depăşind limita legală de 5 zile.

Dacă credeaţi că minunile s-au terminat, v-aţi înşelat. În acest articol din capital, domnul prim ministru afirmă sămbătă 21 august că peste 1000 de locuinţe au fost cumpărate prin programul prima casă. Având în vedere procedurile anevoioase care trebuie urmate, după acordul fondului mai trec aproximativ 2 săptămâni până se primesc banii şi se semnează contractul de vânzare-cumpărare, iar cu 3 zile înainte de această afirmaţie fondul aprobase 464 de dosare, înseamnă că s-a reuşi inegalabila performanţă de a se cumpăra locuinţe prin acest “minunat” program fără acordul fondului.

Dacă într-un articol precedent recomandam atenţie în ceea ce priveşte programul prima casă, acum nu pot să vă recomand decât să staţi departe de el. O să revin în curând cu detalii despre cum NU funcţionează acest program şi de ce e bine să vă feriţi de el.

Poate aţi fi tentaţi să credeţi că pentru turma românească realizarea supremă este achiziţionarea unei maşini. În realitate, o maşină nu valorează nimic fără o alarmă pe măsură. Alarma e cea care te transformă în ochii turmei dintr-un pauper într-un om prosper. De aceea orice om prosper, indiferent ce junghi de maşină ar avea trebuie să îi pună o alarmă zgomotoasă, astfel putem observa cazuri de maşini dotate cu alarme care de regulă valorează mai mult decât maşina.

Mereu văd indivizi care îşi prchează maşina, pornesc cu mândrie alarma, care bipăie, o mai sting, o mai aprind, în speranţa că îi ba observa cineva

Până la urmă e de înţeles această tendinţă, omul ajunge să mănânce ceapă cu pâine ca să îşi ia maşina mult visată, deci bani de benzină clar nu mai are, maşina fiind condamnată să stea în faţa blocului. Aşa că singura lui şansă de a arăta ce maşină şi-a luat e să pornească la intervale regulate alarma, doar doar or observa vecinii bijuteria atunci când urlă pe geam “Stinge bă boule alarma aia”, şi atunci boul ştie că despre el e vorba şi se bucură că poate să impresioneze pe cineva cu noua lui “bijuterie”.

Prima dată am vazut acest mod de operare la un cocalar, cand eram student şi stăteam în chirie. Cocalarul îşi parca întotdeauna maşina (un junghi de dacie) sub balcoane, chiar dacă era suficient loc în parcare. Inevitabil noaptea pica ori frunze din pom, ori arunca alt cocalar mizeriile pe geam, şi aşa noapte de noapte se declanşa alarma, iar omul ieşea mândrul de el cu cheile pe balcon să o stingă, stringâng “Ho bă, ce vă deranjează”

Dar prostia cocalarilor cu alarme nu se opreşte aici, ar fi chiar sub demnitatea lor. Cei mai avuţi îşi iau alarmă de proxmitate, dar din nefericire nici aceasta nu ţine loc de creier. Aşa s-a ajuns la situaţia, când plimbându-mă prin oraş am observat un Mercedes care urla cât putea “Vă rugăm să vă îndepărtaţi!”. Urla mereu deoarece boul a parcat-o lângă un zid şi a pornit alarma de proxmititate. Proabil când a auzit-o că îi cere să se îndepărteze de ea, el s-a conformat. Nici până acum nu ştiu dacă boul a mai reuşit să o pornească a doua zi.

Dar cei mai periculoşi sunt cei care se trezesc la 12-1 noaptea ies în pijamale pe balcon, şi îşi declanşează singuri alarma, deaorece atunci sunt siguri că maşina lor cea nouă nu va trece neobservată, iar vecinii lui vor fi convinşi că el este într-adevăr un om prosper.

Acest titlu al unei mai vechi melodii de la Sarmalele Reci este mai actual acum ca nicicând în România. Pentru a demonstara acest lucru, am să încep cu o stare de fapt dintr-un mic orăşel din România.
(more…)

Cânf am vrut prima oară să mă apuc de credit, am încercat întâi la Banca Transilvania, deoarece părea să aibă cea mai bună ofertă. Verificând istoricul se descoperă că aveam o datorie de aproximativ 5 euro de când am avut un card la ei prin 2003. Aşa că a doua zi trec pe la ghişeul băncii cu banii pregatiţi ca să închid contul. Ajung la ghişeu unde mă întâmpină o domnişoară cu faţă de absolventă de Spiru Haret la ff. Îi dau buletinul, se uită la el şi îmi spune:

- Se pare că nu aveţi acelaşi buletin ca atunci când aţi deschis contul.

Eu atunci îmi amintesc că într-adevăr îmi schimbasem buletinul între timp, şi îi spun:

- E adevărat, între timp l-am schimbat.

- Păi nu se poate, trebuie să veniţi cu acel buletin.
(more…)