În concepţia majorităţii oamenilor, aceasta este expresia disperării prin definiţie.  Omul nu ma are nimic, se simte neputincios, se simte disperat şi spune că nu mai are nimic de pierdut, şi apoi urmează gândurile de sinucidere, pe care unii chiar le pun în practică. Dar ce nu realizează aceşti oameni, e că dacă nu mai nimic de pierdut, atunci ai totul de câştigat, dacă ai atins fundul, atunci singura direcţie în care te poţi duce e în sus. De asemenea, dacă nu mai ai nimic de pierdut, înseamnă că ai implicit un bun foarte preţios: libertatea. Hei, poţi să faci ce vrei, doar nu ai nimic de pierdut. Şi astfel nu îţi rămâne altceva de făcut decât să mergi înainte, indiferent ce s-ar întâmpla, cu cât câştigi mai mult cu atât te simţi mai împlinit, iar dacă pierzi totul, îţi rămâne libertatea (chiar dacă e vorba doar de cea interioară).

Sau cum zice şi Pink Floyd: “fuck all that we’ve got to get on with these”

Citeam aici cum că Oprescu are de gând să oblige pe toţi cei care folosesc centrale termice să se rebraşeze la sistemul central. Parcurgând articolul din Adevărul descopăr că Oprescu face acest lucru în scopul pregătirii terenului pentru privatizarea RADET. Deci ce vrea să spună doctorul e că centrale termice de apartament sau de bloc vor fi interzise pe teritoriul municipiului Bucureşti.

Acum să vedem care vor fi efectele acestor două măsuri, interzicerea centralelor termice şi privatizarea Radet.

În primul rând, cei care locuiesc în apartament vechi trebuie să îşi arunce centralele, să refacă instalaţia şi să platească taxa de rebranşare dacă vor să nu se încălzească la radiator şi să se spele la oală. Cel puţin pentru ei există o alternativă, dacă îi ţine portofelul (am dubii că vor fi chiar aşa mulţi care să îşi permită să mai dea cam 5000 de euro cât e toată afacerea după ce au investit în centrala de apartament). Dar cei mai afectaţi vor cei care locuiesc în complexe noi de apartamente, complexe care au fost proiectate să nu se branşeze la sistemul central. Dacă nu cumva sunt scutiţi de aceasta măsură (motivul ar fi că firma care va cumpăra RADET-ul oricum nu îi poate branşa), ei sunt în hazna de tot. Şi asta pentru că ei se vor spăla la oală chiar dacă şi-ar permite să plătească banii de branşat la RADET. Astfel, costul apartamentelor noi se vor duce şi mai mult în jos, iar complexele rezidenţiale vor deveni un fel de ghetouri.

(more…)

Eu am impresia că cei care se ocupă de marketing în România nu sunt oameni prea deştepţii şi trăiesc într-o lume complet paralelă, şi să vă spun şi de ce.

Brandul

În anii ’90 românii se uitau aproape exclusiv la televiziunile italiene, şi inevitabil priveau şi reclamele de la respectivele televiziuni. Vedeau reclamele, dar în România nu existau acele produse, dar oamenilor le-a rămas în minte numele produselor şi la ce sunt bune. Între timp acele produse au început să apară şi în România, dar niciun director de marketing nu a avut ideea să introducă produsele folosind numele de care erau bombardaţi românii de către televiziunile italiene. Un bun exemplu este Mr. Muscolo. Românii ştiau de Mr. Muscolo, ştiau că e bun la desfundat ţevile, ştiau şi încă ştiu de brand. Şi acum dacă întrebi pe cineva pe stradă de Mr. Muscolo o să îţi spună la ce e bun. Şi atunci ce a fost în capul acelui director de marketing să introducă produsul pe piaţa românească sub denumirea de Mr. Muscle? De ce trebuie să se mai creeze un “brand awerness” când deja exista unul? De ce să trebuiască să convingi omul că produsul tău e bun la desfundat ţevile când el ştie asta? Şi din toate companiile astea nu a fost unul care să ridice două degete sus şi să zică: “De ce să nu folosim noi numele pe care românii îl cunosc deja?”

(more…)