După aproape 5 luni de chin am reuşit în sfârşit sa semnez contractul de vânzare cumpărare, şi acum am “casa mea”.(De fapt e a băncii, dar aceasta e altă problemă).

Creditul de pentru cumpărarea unei locuinţe  l-ma facut la BRD, asta şi din cauză că avea şi firma conturile tot la BRD, şi astfel nu imi cereau acte confidenţiale ale firmei ca alte bănci. Am demarat toate necesare pentru credit la sfârşitul lunii, şi între timp a apărut la BRD oferta de prima casă. Am analizat condiţiile, avantajele şi a rezultat că salvez 5000 de euro la avans  faţă de un credit normal, plus ca imi iese şi rata cu vre-o 50 de euro mai mică pe aceeaşi perioadă. Totul părea perfect. M-am mai interesat de timpul de aşteptare, şi mi s-a spus că nu se ştie sigur, neexistând un precedent până în prezent, dar ca să fiu absolut sigur ar trebui să îmi iau un termen de 2 luni în antecontract. Zis şi făcut, îmi iau liber de la muncă, ma duc semnez antecontractul, plătesc avansul şi practic completez dosarul, asta dupa ce mai fusese analizat timp de 3 săptămâni parţial şi având deja diverse avize. Deci depun ce mai era necesar într-o zi de luni gândindu-mă că mult nu ar mai trebui să dureze până este trimis la fond. Şi ofiţerul de credit îmi confirmă că în căteva zile, o săptămână, ar trebui să se trimită. Beleaua mare a apărut când m-a anunţat că el pleacă joi în concediu 2 săptămâni, dar nu or să fie probleme că totul o să meargă înainte şi o să pot discuta cu colegul lui.

M-am îngrijorat eu puţin, dar totuşi nu îmi imaginam cum o să degenereze lucrurile. La o saptămână după ce am depus dosarul, când era şi practic prima săptămână de concediu a ofiţerului meu de credit, m-am dus să mă interesez de starea dosarului. Şi mi s-a spus că din punct de vedere al băncii totul e în regulă, urmând să fie trimis la fond. M-am gândit că totul e în regulă şi sunt pe drumul cel bun. M-am dus iarăşi după 2 zile să mi se confirme dacă într-adevăr dosarul a ajuns la fond, şi mi s-a confirmat. În acel timp vice-preşedinta fondului se lăuda că ei aprobă dosarele în maxim 24 de ore, deci teoretic în curând trebuia să am răspunsul. Vineri (la împlinirea a 2 săptămâni de când era dosarul meu complet si o lună de când era parţial), ma duc să văd dacă totuşi o fi dat fondul vre-un răspuns. Mi se spunea mereu: “Ne pare rău, nu ştim nimic încă!”.

Săptămâna următoare mi-am petrecut-o toată mergând în fiecare zi la bancă să văd dacă totuşi nu a apărut ceva nou. În acest timp aflu şi eu din diverse surse că e nevoie de extras de carte funciară nouă, şi de altă declaraţie pe propria răspundere. Deci, întreb şi pe înlocuitor de acestea dacă nu e nevoie şi la mine să le fac rapid. Îmi spune că nu. Deja fierbeam şi îmi pierdeam răbdarea.

Luni dimineaţa (3 săptămâni trecute de la finalizarea dosarului) se întoarce ofiţerul meu de credit din concediu şi îmi spune că de fapt dosarul meu nu fusese niciodată trimis la fond şi că e nevoie de: declaraţie nouă, extras de carte funciară nouă (care expirase cât a stat în căcatul lor de bancă)  semnat cerere de credit nouă, semnat asigurare de viaţă nouă, semnat acord că pot să îmi ia din orice cont banii de rată. Marţi mă prezint cu toate actele în afară de extrasul de carte funciară, şi mi se promite că în momentul în care îl am, se trimite dosarul la fond. Miercuri mă prezint cu extrasul în dinţii, şi mi se spune că deja a plecat curierul spre centrală, dar pot să îl duc eu dacă vreau să grăbesc lucrurile. Mă duc îl depun în speranţa că va pleca dosarul. Joi, îi vizitez din nou şi mi se spune că dosarul a vost validat urmând a fi trimis spre centrală. Vineri mă duc să întreb dacă a fost trimis, şi primesc acelaşi răspuns: “Veşti bune! dosarul a fost validat azi de dimineaţă urmând a fi trimis a fond”.

Luni, pe 24 august, mă duc la bancă să întreb dacă a fost totuşi trimis la fond. Mi se confirmă că a fost trimis de vineri. Deja partea băncii se terminase. Acum intrăm în runda a doua, cu fondul de garantare. Teoretic, fondul are termenul legal de maxim 5 zile în care e obligat să dea răspuns băncii. Marţi, deoarece începusem sa nu mai cred ce imi spun de la BRD, sun la fond (asta si din cauza faptului că toate băncile din România au politica clară de a minţi clientul). După 2 ore în care a sunat numai ocupat, răspunde un domn care ma anunţă că fondul nu dă informaţii despre dosare, şi să întreb la bancă. Îmi venea să îl strâng de gât prin telefon, dar m-am calmat. Vineri, deoarece banca nu primise niciun răspuns, sun din nou la fond. De data aceasta îmi răspunde o doamnă care îmi comunică că dosarul meu a ajuns pe 24, dar în week-end abia analizează dosarele primite pe 18-19, iar al meu primit pe 24 va intra în analiză abia miercuri pe 2 septembrie. M-am enervat destul de tare, dar oricum, daca îmi dădeau răspunsul miercuri era ok. Trec zile, se face miercuri şi nici un răspuns de la fond. Am încercat să dau din nou telefon la fond, la numerele afişate pe site, şi stupoare: la acele numere răspunde un robot cum că fondul nu comunică cu clienţii băncilor partenere. Noroc că am aflat de alt număr pus la dispoziţie pentru prima casă. Mă chinui, sun la el şi îmi răspunde aceeaşi doamnă care de data aceasta îmi comunică că dosarul a fost analizat, dar or să trimită răspunsul băncii abia marţi sau miercurea următoare, şi mi-a închis înainte să o întreb de ce se întâmplă măgăria asta. Deci după ce că nenorociţii nu şi-au respectat termenul de analiză, nu vor să trimită nici răspunsul după ce au analizat dosarul. Mai aşteaptă puţin, poate se plictiseşte omul şi pleacă, sau poate aşteaptă să expire precontractul. Mie îmi expira pe 15 septembrie, iar răspunsul de la ei nu ar fi venit mai devreme de 8. Iar după primirea răspunsului începe ping-pong-ul fond-bancă. Deja era clar că nu mai am cum să mă încadrez în termen. Nenorocirea a venit când nici pe data de 8 nu a venit răspunsul de la fond. Aşa că m-am înfiinţat în faza fondului, cerând explicaţii şi urgentarea dosarului. Acea zi pierdută în faţa fondului nu a fost în zadar (sau o fi fost de vină faptul că deja era presa călare pe fond?), deoarece în aceea zi au schimbat procedura trimiţând toate actele odată, eliminând astfel acel ping-pong inutil, iar a doua zi mi s-a confirmat că s-a trimis dosarul spre bancă. Deja înviase speranţa în mine, crezând că mai e o şansă să semnez la timp. Din nefericire a reintrat banca în joc, sau mai bine zis centrala băncii, şi de la data când a trimis fondul dosarul la bancă până a ajuns dosarul în agenţie au mai trecut 4 zile. Norocul meu a fost că până la urmă vânzătorii au fost înţelegătorii şi am putut prelungi antecontractul. Şi astfel am semnat în sfârşit contractul final, cu 3 zile întârziere

Până la urmă acest program de primă casă este exact ca acel drum, s-au grăbit ca proştii ce sunt să taie panglica cu cei 2 angajaţi renalut şi după câteva zile au apărut găurile. Numai că acum banii pierduţii nu vor fi ai uniunii europene, ci tot ai fraierilor care plătesc taxe. Din cauza asta domnu’ boc, îţi doresc să trăieşti bine, alături de Ceaşcă bineînţeles.

Şi acum cifrele efective.

Timp efectiv aşteptat de la prima vizionare – 4 luni şi 18 zile.

Timp trecut de la semnarea antecontractului: 70 de zile lucrătoare.

Timp trecut din momentul în care am avut şi ultimul act: 54 de zile lucrătoare.

Timp petrecut în bancă din momentul în care am avut şi ultimul act până a ajuns la fond: 29 zile lucratoare

Timp petrecut la fond:  17 zile lucratoare.

Şi acum banii:

Antecontract – 3000 euro avans, plus 300 de lei onorariu pentru declaraţii şi autentificare antecontract

Extras de carte funciara in regim de urgenta – 100 de lei.

Refăcut declaraîii – 100 de lei.

Comisioane de extragere – aproximativ 300 de euro

Taxe autentificare contract final 22400 lei

Taxe autentificare convenţie 1100 lei

Taxa de inscriere in arhiva electronica 150 de lei

Comision agentie imobiliara – 1000 de euro

Plus alte mărunţişuri de care acum nu îmi mai amintesc.

Pot sp spun că până la urmă eu sunt un caz fericit, deoarece deja ştiu de oameni care au pierdut avansul din cauza Primei Case şi probabil că de acum or sa apără foarte muţi care nu au avut vânzători înţelegători şi combinat cu procedurile dubioase de Primă Casă sunt faliţi acum.

Cânf am vrut prima oară să mă apuc de credit, am încercat întâi la Banca Transilvania, deoarece părea să aibă cea mai bună ofertă. Verificând istoricul se descoperă că aveam o datorie de aproximativ 5 euro de când am avut un card la ei prin 2003. Aşa că a doua zi trec pe la ghişeul băncii cu banii pregatiţi ca să închid contul. Ajung la ghişeu unde mă întâmpină o domnişoară cu faţă de absolventă de Spiru Haret la ff. Îi dau buletinul, se uită la el şi îmi spune:

- Se pare că nu aveţi acelaşi buletin ca atunci când aţi deschis contul.

Eu atunci îmi amintesc că într-adevăr îmi schimbasem buletinul între timp, şi îi spun:

- E adevărat, între timp l-am schimbat.

- Păi nu se poate, trebuie să veniţi cu acel buletin.
(more…)

S-a discutat mult în ultima vreme despre programul prima casă, despre avantajele şi dezavantajele acestui prim program. Acum e posibil ca eu să fiu unul dintre posibili beneficiari ai acestui program (nu, încă nu am reuşit să cumpăr nimic), şi o să vă spun un pic cum stă situatiţia, atât cu prima casă cât şi cu “procedurile” pe piaţa imobiliară şi unde anume se poate ţăpi cineva.
Diferenţa dintre prima casă şi un credit imobiliar normal e nu numai de avans şi dobândă, ci şi de veniturile solicitantului. Dacă la prima casă ca să cumperi un apartament de 50.000 de euro îţi trebuie un venit de minim 400 de euro pe familie, pentru un credit normal, limita creşte la 1000 de euro pe lună. O altă condiţie importantă la prima casă e că evaluarea casei nu poate fi mai mică decât preţul de vânzare, chiar dacă solicitantul se oferă să suplimenteze diferenţa de preţ printr-un avans mai mare.

Acum să vedem care sunt “procedurile” pe piaţa imobiliară din România. Cumpăratorul vredea locuinţa şi vrea să o aciziţioneze. În mod normal, evaluarea imobilului durează aproximativ 1 săptămână. Dar, proprietarii nu vor să aştepte o săptămână semnarea antecontractului şi îl presează pe cumpărător să semneze, iar agenţia îl susţine pe proprietar în acest demers ca să îşi ia comisionul mai repede, neoferind niciun fel de protecţie pentru cumpărător. În momentul în care cumpărătorul a semnat antecontractul la preţul cerut de vânzător, dar evaluarea este mai mică şi cu 100 de euro faţă de preţul trecut în antecontract, s-a terminat cu programul prima casă, singura şansă a solictantului să facă ceva cu respectivul avans e să aplice pentru un credit normal.

Şi acum ajungem la problema cu diferenţa de venit obligatoriu între prima casă şi creditul normal. Cel mai probabil, marea majoritate a celor care se înscriu în programul prima casă nu se califică pentru un credit normal (eu probabil sunt o excepţie). Deci, în momentul în care a dat un avans deja şi a semnat un antecontract, iar raportul de evaluare nu este cel puţin egal cu preţul din antecontract, nu mai poate recurge, ca ultimă soluţie, la un credit normal, şi a pierdut avansul, chiar dacă are bani să suplimenteze diferenţa de evaluare cum se întâmplă la un credit normal.

O altă problemă ar putea apărea la evaluarea dosarului de către stat, la fondul de împrumuturi (da, dosarul trebuie să treacă şi pe acolo). Având în vedere că e o instituţie de stat, poate să respingă dosarul din motive numai de ei ştiute, şi iarăşi, dacă solicitantul nu se califică pentru un credit normal a pierdut avansul.

În concluzie, prin programul cel mai mare risc pentru cumpărător e să piardă avansul, cei mai expuşi fiind cei care nu se califică pentru un credit normal. Aşa că recomandarea mea este: NU SEMNAŢI ANTECONTRACTUL FĂRĂ RAPORTUL DE EVALUARE ŞI FĂRĂ VERIFICAREA ACTELOR DE CĂTRE BANCĂ şi ÎNCERCAŢI SĂ CUMPĂRAŢI O LOCUINŢĂ PENTRU CARE VĂ CALIFICAŢI ŞI LA UN CREDIT NORMAL.

Insipirat de articolul lui visurât am decis să îmi povestesc şi eu un pic păţaniile cu BRD. Acum doi ani când m-am angajat la actualul meu loc de muncă a trebuit să îmi fac un card de salariu. Firma la care lucrez are conturile la BRD şi mi s-a spus că ar fi bine să îmi fac cardul la BRD ca să nu mai existe timpul de aşteptare când se face transferul între bănci. Eu vroiam să am un card pe care să îl pot folosi şi la plăţi online. Aşa că am început să mă uit pe site la ei şi prima surpriză, nu aveau carduri în lei care să poată fi folosite şi online. Am dat telefon la ei să îi întreb ce şi cum, şi până la urmă  singura soluţie era să îmi fac două carduri, unul în lei pentru salariu şi unul în euro pentru a putea fi folosit online. Aceasta a fost prima jecmăneală, deaorece dacă vroiam să cumpăr ceva online din România trebuia să transfer lei pe cardul în euro şi să suport cheluielile cursului odată şi apoi să plătesc cu cardul un produs care avea preţul în lei şi să mai suport odată conversia din euro în lei. Când m-am dus să le ridic, am vrut să am şi internet banking, aşa că m-au întrebat care card vreau să fie suport pentru abonament. Eu l-am indicat pe cel în lei, ştiind că va fi cel mai folosit. (more…)

Aceasta criza de care multi se sperie va aduce numai beneficii societatii romanesti si va aseza lucrurile acolo unde ar trebui sa fie.

Sa nu le plangem de mila bancherilor ca or sa piarda bani dupa ce ani de-a randul si-au batut joc de noi luand comisoane pentru orice nimic si tratandu-ne cu superioritate. Bancheri care ne ofereau la semnat contracte fara sa ne lase sa le citim. Bancheri care nu au vrut sa investeasca bani in sistemele informatice si au preferat sa arunce bani pe cat mai multe credite.  O sa vina timpul cand or sa se roage de noi sa depunem bani la banca lor si or sa ofere avantaje pentru cei care vor sa plateasca creditele in avans, iar clientul va fi cu adevarat stapanul lor.

Sa nu le plangem de mila dezvoltorilor imobiliari si agentiilor imobiliare care credeau ca ca pot face face la nesfarsit bani fara efort, sau proprietarilor care daca aveau o garsoniera se credeau dumnezei, iar tu chiriasul trebuia sa stai drept in fata lor. Sa nu le plangem de mila nici celor care si-au luat credite in valoare de peste 80% din venituri si acum se vaicaresc ca nu mai au cu ce sa isi plateasca creditele, iar apartamentul nu mai valoreaza cat mai au inca de platit la banca. A fost prostia lor de nu isi face calculele, de a nu prevede riscurile, de a isi cumpara ceea ce nu isi permit. Acum piata imobiliara incepe sa se regleze, va ajunge la valori normale. Am auzit un zvon cum ca guvernul ar vrea sa plateasca creditele neperformate al celor care nu isi mai permit. In acest caz eu o sa refuz sa imi mai platesc impozitele, si ii indemn pe toti sa faca la fel, ca nu e vina noastra ca unii au fost prosti, ca s-au lacomit prea mult. De ce as plati eu care am fost calculat si am avut in vedere riscurile pentru prostia altora? Daca promoveaza o asemenea masura, guvernul nu dovedeste decat ca este o adunatura de comunisti nenorociti.

Sa nu le plangem de mila nici televiziunilor ca nu mai le vine publicitate si nu mai pot oferi emisiuni de calitate. E vina lor ca si-au tratat publicul cu partea dorso-ventrala, ca au avut impresia ca pot promova la infinit mizerii pe TV, iar banii vor curge. E vina lor ca au luat crezut ca suntem o adunatura de prosti, asa ca acum a venit randul lor sa plateasca.

Sa nu le plangem de mila constructorilor auto, oricum au facut bani destui de pe spinarea fraierilor care se vroiau fuduli in masina si oricum traficul se aglomerase prea mult, iar limitarea numarului de masini nu poate sa fie decat benefica.

Sa nu le plangem de mila celor care sunt in stare de faliment deoarece nu au stiut sa se poarte cu clientii, celor care au crezut ca viata merita traita pe credit, deoarece in final noi cei care ne-am facut treaba, noi cei care am fost calculati, noi cei am fost considerati vaci de muls de catre diverse firme si organisme, noi vom avea de castigat. Deci: Traiasca criza!

De cand a intrat in vigoare regulamentul cu inscrierea datornicilor la Biroul de Credit toate companiile si-au luat-o in cap. Pe vremuri, ca sa iti anulezi un abonament la telefonia mobila era suficient sa dai un telefon la relatii cu clientii si se rezolva. Ei stiau ca daca nu ti-l inchid tu oricum nu o sa mai platesti factura si nu aveau ce sa iti faca. Acum, deaorece au puterea de te baga la rau platnici, companiile de telefonie mobila nu mai anuleaza pur si simplu deloc abonamentele. Eu ma chinui din noiembrie sa imi anulez un abonament la Cosmote. M-am dus si la delaer, am dat si telefon, dar nimic. Abonamentul inca functioneaza, facturile inca vin si eu sunt obligat sa le platesc in continuare, ca daca nu ajung inregistrat ca rau platnic. Si nu e numai cazul Cosmote, soacra se chinuie din vara sa anuleze un abonament care a fost pe un telefon furat (bine macar ca l-au blocat). Suna la ei, si raspunsul e mereu acelasi: o sa va sunam noi pentru anularea contractului. Nu cunosc pe nimeni care sa fi incercat sa isi inchida un abonament pe Orange, dar banuiesc ca situatia e similara.

Si cel mai probabil ca aceeasi tactica e folosita si de alti furnizori de servicii pe baza de abonament care au puterea sa va bage la biroul de credit. Bancile practica demult aceste tactici pentru a isi obliga clientii sa ia credit de la ei cu dobanda mare de la ei daca vor. Toti merg pe principiul: “Ai fost fraier sa semnezi la noi? Ghinion, avem toate datele tale personale si putem sa te bagam ca rau platnic cand vor muschii nostrii!” Si acest lucru se intampla deoarece nimeni nu verifica daca informatiile introduse la biroul de credit sunt reale. Poti sa te agiti degeaba ca ai fost bagat degeaba, fara niciun motiv, odata intrat nici Basescu nu te mai poate scoate de acolo, doar cel care te-a introdus in sistem te poate scoate. Asa ca mare atentie ce abonamente va mai faceti, ca e posibil sa ramaneti cu ele pe viata.