Cum spuneam aici am fugit un pic. Dar fuga s-a incheiat. Am fugit, mi-am refacut fortele si am avut parte si de revelatiile necesare. Da, nu a fost doar una, au fost mai multe. Nu le voi impartasii pe toate, ci doar una, care mi se pare destul de relevanta. Aceasta se poate translata intr-o propozitie simpla: actioneaza intotdeauna, nimeni nu a facut nimic fara sa actioneaze. Ca e bine sau rau actiunea e necesara pentru a continua, pentru a realiza ceva. Uneori poate parea o idee buna sa nu facem nimic, sa stam pe margine. Dar scopul nu e sa facem lucruri bune, ci doar sa facem lucruri. Bune sau rele, ele trebuie facute. A face numai lucruri bune e o prostie si ne condamna la uitare si ratare.

Edmund Burke spunea ca tot ceea ce e necesar ca raul sa infranga e ca oamenii buni sa nu faca nimic. Dar daca oamenii buni actioneaza si fac ceva, inceteaza sa mai fie buni, devin si ei rai. Nu poti sa actionezi si sa ramai bun. Este o imposibilitate. Cand vezi un om biciuind 20 de oameni si au pistol in mana, poti sa nu faci nimic si sa lasi raul sa triumfe sau sa il impusti si sa faci un lucru “rau”. Deciziile nu trebuie sa fie placute si a actiona nu e intotdeauna un lucru bun, dar stand pe margine ne irosim viata.

Cand vine hoarada de barbari putem sa fugim, sa ne ascundem intr-o vagauna sperand ca ne vor ocoli, sperand ca la un moment dat vor pleca, sau putem sa punem mana pe o maciuca sa ii asteptam. Da, cel mai probabil vom muri, dar oricum vom muri, deci de ce sa nu murim in picioare si nu in genunchi intr-o vagauna plini de noroi si cacati pe noi de frica?

Da stiu, e cam o fita sa pun nume de post in engleza, dar parca suna mai bine asa.
Dupa cum spuneam in ultimul post, mai mult evenimente neasteptate m-au lovit in ultima vreme. Asta nu inseamna ca pana acum nu am fost lovit de evenimente neasteptate, dar parca in ultima vreme au devenit mai dese. Eu de obicei sunt un om calculat, imi place sa stau sa creez scenarii si sa le calculez sansa de a se intampla pentru a fi pregatit. Si oricat m-as chinui eu, uneori neasteptatul tot loveste. E ca si cum, metaforic vorbind, as avea un zar, care are 6 fete, si incerc sa ma gandesc cum procedez pentru fiecare numar pe care l-ar putea arata zarul si apoi il arunc si surpriza: rezultatul e 42. Si atunci stau si ma gandesc: de ce 42? de ce nu 6 sau 3 sau 2? sau macar un 7 acolo sa nu iasa prea mult din tipare. Dar poate ca asta e modul universului de a ne mai da cate una si a ne indrepta spre directia in care trebuie sa mergem.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu inseamna neaparat ca neasteptatul ar fi ceva ceva rau. Uneori neasteptatul poate lovi si creand o situatie pozitiva. Si aceste situatii pozitive sunt uneori cel mai greu de anticipat. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma pregatesc de obicei pentru ce e mai rau, sa pot supravietui si rezista, din moment ce supravietuirea e un instinct omenesc. Si cand apar situatiile neasteptate pozitive pur si simplu nu sunt pregatit pentru ele. Daca a fi prins de o situatie negativa nepregatit inseamna ca se poate intampla ceva rau si pierdem ceva, acelasi lucru e valabil si pentru o situatie pozitiva. Nu suntem pregatiti pentru ea, sansa trece pe langa noi, iar noi pierdem ceva.
Asa ca, in concluzie, intotdeauna ar trebuie sa fim pregititi pentru neasteptat, deoarece prin definitie nu stim cand si ce ne bate la usa.

Mic copil fiind, pe vremea cand inca eram destul de indoctrinat de biserica, credeam ca e de datoria fiecaruia sa lupte cu diavolul si sa elimine tot raul din lume. In timp am realizat ca existenta binelui este imposibila fara existenta raului, iar lumea e construita prin echilibrul perfect dintre bine si rau, dintre plus si minus, dintre alb si negru. Ba mai mult, notiunile de bine si rau nu sunt foarte clar delimitate in societate. Astfel anumite actiuni sau evenimente care pot parea rele sa aiba o finalitate buna, sau ceea ce am putea crede ca e bine. (more…)