Şi odată cu FMI şi guvernul României.

Khris spune aici că de fapt FMI nu are nicio influenţă asupra situaţiei economice din România. Argumentele sale sunt valide, dar incomplete. Sunt totuşi de acord că FMI nu ar fi reuşit fără ajutorul guvernelor din România, şi bravii noştrii aleşi ne ajută acum să ne afundăm în mocirlă

Dar să vedem despre ce este vorba mai exact. România, ca ţară membră a uniunii europene are dreptul la fonduri europene neramburasbile. Problema cu fondurile europene nerambursabile este că aleşii noştrii nu pot să bage mâna în ele şi să îşi tragă comisioane. Cu totul altfel stau lucrurile cu fondurile de la FMI. De acolo aleşii pot să tragă comisioane, iar reprezentanţii FMI au băgat bani serioşi în anumite buzunare ca România să se împrumute de la ei. Aceasta deaorece fără să împrumute fraieri, FMI ar fi decedat, şi nu ne fac ei o favoare cum lasă să se înţeleagă, ci noi le facem o favoare.

Concomitent cu aceasta, actualul guvern al României a blocat toate proiectele de fonduri europene nerambursabile, blocând astfel intrarea banilor de la UE în România. De ce a făcut asta? Simplu. Dacă nu intră bani de la UE, înseamnă că existe motive să mai ceară împrumuturi de la FMI, împrumuturi de la care ei încasează comisioane grase, iar noi rămânem să plătim. Şi o să plătim (nu ştiu exact nivelele dobânzilor, dar ştiu că dobânda e de aproximativ 7%, iar la fiecare an se mai aplică o penalizare de aproximativ 13%). Şi să nu uităm, că fondurile de la UE intră exclusiv în dezvoltare, nu în pomeni.

De aproximativ o lună mă chinui să cumpăr un apartament, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care nu am mai scris nimic pe blog (al doilea e ca sunt implicat într-un proiect destul de stresant la muncă).

Trecând peste încercarile de a găsi o bancă care să îmi dea o sumă acceptabilă drept credit şi adunatul actelor necesare, am început să caut o locuinţă care să se încadreze în buget. Cum nu sunt tâmpit sa dau 100 de mii de euro pe un apartament, m-am orientat undeva sub 50 de mii, şi am început căutările, pe internet bineînţeles. Mă uit pe anunţuri, şi văd mai multe anunţuri care îmi făceau cu ochiul. Şi de aici încolo începe calvarul cu agenţiile şi agenţii imobiliari.

Impresia generală care mi-a rămas după mai mult de o lună de căutări e că agenţii au rămas la fel de leneşi şi de nesimţiţi ca acum un an. Pretind comisioane de mii de euro, iar de cele mai multe ori nici măcar nu răspund la telefon, sau nu contactează clientul. La mai mult de 90% dintre apartamentele care mă interesau iniţial am renunţat din cauza agenţilor incompetenţi.

Cel mai frustrant lucru, care se întâmplă şi foarte des, e următorul. Văd anunţul şi sun la respectivul număr de telefon. Răspunde un agent sau o secretară aiurită şi îmi spune că are treabă, sau că o să discute cu proprietarul, şi mă sună mai târziu un pic. Dar, inevitabil, nu sună. Uneori chiar par deranjaţi că sună cineva să întrebe de apartamentele lor. Dintre toate anunţurile la care am sunat, la 70% dintre ele am păţit acest lucru: “Vă sun eu mai târziu un pic”. Bine, mai sunt şi alte agenţii de “renume” care nici măcar nu lasă numar de telefon, ci doar un formular de contact la fiecare anunt, cu îndemnul “Completaţi formularul şi o să vă contactăm noi”. Asta probabil ca să fie siguri că nu îi deranjează nimeni când se relaxează şi ei acolo în birou.

Apoi dacă ajung să stabilesc o întâlnire, ajung să văd nesimţierea agentului. Mă duce în nu ştiu ce văgăună, care uneori nici nu are legătură cu zona specificată în anunţ. Mă uit la respectivul cartier care arată extrem de dubios, iar agentul îmi spune ce liniştită, frumoasă şi bună e zona. Acolo îmi arată un apartament dărăpănat, care de obicei are cu aproximativ 5 mp mai puţin decât a specificat în anunţ sau mi-a spus la telefon.

Şi acum ajungem cu ajungem cu adevărat la partea care ne doare. Aceşti leneşi incompetenţi iau comision şi de la vânzător şi de la cumpărător, deci teoretic ar trebui să protejeze şi interesele cumpărătorului, că doar de aia îi dau un purcoi de bani. Dar să vedem cum îmi protejează mie interesul cei mai mulţi dintre agenţii imobiliari (au fost într-adevăr şi agenţi care îşi meritau bani şi chiar se preocupau şi de interesul clientului):

Semnezi când vreau eu, nu când vrei tu

Văd la un apartament, urmând să îl sun pe agent mai pe seară să îi spun dacă îl cumpăr. Apartamentul nu arăta rău, era cam micuţ şi marele avantaj e că era ieftin. Seara îl sun pe agent şi îi explic ca am nevoie de copii după actele imobilului ca să îşi dea banca avizul juridic, dacă e ok, chem evaluatorul de la bancă şi apoi dacă totul e în regulă semnăm precontractul. Individul se lăuda că are exclusivitate la apartamentul respectiv, deoarece îi cunoaşte pe proprietari. Acum să vedem ce făcea agentul imobiliar pentru banii pentru care ar fi trebuit să îi dau (900 de euro pentru el). Întâi m-a asigurat că actele sunt în regulă şi că nu e nevoie să mă duc cu actele la bancă şi să aştept avizul juridic, şi că ar trebui să semnez a doua zi precontractul şi să dau avansul că dacă vine altcineva cu avansul îl dă. Eu i-am explicat că nu semnez nimic şi nu dau un până nu văd că e totul în regulă. Dar lucrul care a pus capac, a fost când a zis că el ar putea să dea altcuiva apartamentul care dă avansul înaintea mea, chiar dacă eu între timp am luat avizul juridic şi am plătit deja evaluator pentru apartament. În acel moment i-am zis la revedere respctivului agent, care după voce părea şi beat, după jumătate de oră de conversaţie inutilă.

Dar tu nu poţi să faci cadastrul?

Am mai văzut un apartament, drăguţ, preţul era bun, aşa că am cerut din nou actele pentru avizul juridic. În acel moment agentul m-a întâmpinat cu ostilitate, că apartamentul nu are cadastru şi intabulare, şi că ar trebui să le fac eu pe astea. I-am spus că eu nu pot să iau credit fără aceste acte, plus că un imobil nu se poate vinde fără cadastru. Respectivul agent a rămas mirat să afle această veste (că e nevoie de cadastru şi intabulare pentru tranzacţiile imobiliare, dar nu a fost singurul care nu ştia aceast lucru elementar), dar apoi şi-a revenit şi a spus că nu îl interesează, că să fac eu cadastrul şi intabularea dacă vreau să îl cumpăr.

Mulţi agenţii încă rămăseseră blocaţi pe clişeele de anul trecut, prezentându-mi nişte jeguri de apartamente la preţuri exagerate, şi apoi servind gogoaşa: “Luaţi acum, că or să se scumpească!”, de parcă dacă nu am fost prost în ultimii 2 ani o să fiu prost acum.

Dar cred că cea penibilă, a fost o doamnă de la o agenţie. Am stabilit întâlnire cu ea, am ajuns la locul stabilit, şi sun să văd ce face, şi când ajunge. Îmi spune că nu vine ea, ci un coleg, o să îl sune să vadă ce face şi apoi o să mă sune înapoi.Stau 5 minute, fumez o ţigară, apoi alte 5 minute, în total 15 minute şi nimic. Decid să sun înapoi să văd ce se întămplă, şi îmi spune senină că nu a mai venit colegul ei, că nu a mai stat proprietara, iar înapoi nu a mai sunat că trebuia să îşi puna ochelarii la ochi.

Şi aceştia oameni buni, sunt indivizii care apar la televizor să se plaângă că merge piaţa imobiliară merge prost, şi ei nu o mai duc bine, şi că e vai de ei, şi că e criza de vină. Ei bine, nu e criza de vină, e doar lenea şi nesimţirea lor de vină că nu fac vânzări, nimic altceva.

În plină criză financiară am sperat că o să le vină şi românilor minte la cap şi or să fie şi ei mai responsabili, o să muncească mai cu spor şi nu or să mai fie la fel de nesimţiţi la locul de muncă. M-am înşelat amarnic, lenea românilor e mai puternică decât orice criză. Să vă dau câteva exemple.

La sfărşitul lui martie am comandat nişte bilete online la myticket. Avem deje exeprienţa cu ei de anul trecut când am luat bilete la Metallica şi am stat de m-am plictisit până au sosit, dar mă gândeam că fiind criză se mobilizează şi ei, având în vedere că omul când nu are bani nu prea are chef de dus la concerte. Aiurea, până la Paşte biletele încă nu sosieră, curierul nevând săracul timp să aducă o foaie de hârtie din Bucureşti în Bucureşti în 3 săptămâni, aşa că am anulat comanda.

Al doilea exemplu, în autogara Militari e un butic. Individa care lucrează acolo e extrem de sictirită, şi te serveşte ca şi cum ţi-ar face o favoare. Asta nu ar fi o problemă, deoarece sunt obişnuit cu buticarii care încă se cred pe vremea comunismului,când îţi făceau o favoare servindu-te 2 kile de ulei în loc de unu. Problema e că dacă nu are chef nu vinde, stă acolo şi spune că e în pauză de masă şi magazinul e închis. Aşa am păţit şi eu când am vrut să iau o sticlă de apă, fiindu-mi destul de sete, m-a servit frumos cu: “Magazinul e închis”. Cum e singurul magazin din autogara (probabil că patronul a dat ceva şpagă pentru asta), vă recomand ca în cazul în care vreţi să luaţi autobuzul din Militari, să cumpăraţi ce aveţi nevoie din timp, de la metrou sau de la alte magazine, deoarece dacă ajungeţi acolo s-ar putea să vă treziţi cu buza umflată.

Şi când mă gândesc că e posibil să vedem astfel de indivizi plângând pe la OTV cum a dat buticul faliment din cauza crizei, şi cum nu mai îşi plăti ratele din cauza crizei, când adevărul e altul: sunt nişte leneşi nesimţiţi care nu au niciun chef de muncă şi nu ştiu să facă altceva decât să se plângă ce grea e viaţa în România şi ce loviţi de criză sunt ei.

Aceasta criza de care multi se sperie va aduce numai beneficii societatii romanesti si va aseza lucrurile acolo unde ar trebui sa fie.

Sa nu le plangem de mila bancherilor ca or sa piarda bani dupa ce ani de-a randul si-au batut joc de noi luand comisoane pentru orice nimic si tratandu-ne cu superioritate. Bancheri care ne ofereau la semnat contracte fara sa ne lase sa le citim. Bancheri care nu au vrut sa investeasca bani in sistemele informatice si au preferat sa arunce bani pe cat mai multe credite.  O sa vina timpul cand or sa se roage de noi sa depunem bani la banca lor si or sa ofere avantaje pentru cei care vor sa plateasca creditele in avans, iar clientul va fi cu adevarat stapanul lor.

Sa nu le plangem de mila dezvoltorilor imobiliari si agentiilor imobiliare care credeau ca ca pot face face la nesfarsit bani fara efort, sau proprietarilor care daca aveau o garsoniera se credeau dumnezei, iar tu chiriasul trebuia sa stai drept in fata lor. Sa nu le plangem de mila nici celor care si-au luat credite in valoare de peste 80% din venituri si acum se vaicaresc ca nu mai au cu ce sa isi plateasca creditele, iar apartamentul nu mai valoreaza cat mai au inca de platit la banca. A fost prostia lor de nu isi face calculele, de a nu prevede riscurile, de a isi cumpara ceea ce nu isi permit. Acum piata imobiliara incepe sa se regleze, va ajunge la valori normale. Am auzit un zvon cum ca guvernul ar vrea sa plateasca creditele neperformate al celor care nu isi mai permit. In acest caz eu o sa refuz sa imi mai platesc impozitele, si ii indemn pe toti sa faca la fel, ca nu e vina noastra ca unii au fost prosti, ca s-au lacomit prea mult. De ce as plati eu care am fost calculat si am avut in vedere riscurile pentru prostia altora? Daca promoveaza o asemenea masura, guvernul nu dovedeste decat ca este o adunatura de comunisti nenorociti.

Sa nu le plangem de mila nici televiziunilor ca nu mai le vine publicitate si nu mai pot oferi emisiuni de calitate. E vina lor ca si-au tratat publicul cu partea dorso-ventrala, ca au avut impresia ca pot promova la infinit mizerii pe TV, iar banii vor curge. E vina lor ca au luat crezut ca suntem o adunatura de prosti, asa ca acum a venit randul lor sa plateasca.

Sa nu le plangem de mila constructorilor auto, oricum au facut bani destui de pe spinarea fraierilor care se vroiau fuduli in masina si oricum traficul se aglomerase prea mult, iar limitarea numarului de masini nu poate sa fie decat benefica.

Sa nu le plangem de mila celor care sunt in stare de faliment deoarece nu au stiut sa se poarte cu clientii, celor care au crezut ca viata merita traita pe credit, deoarece in final noi cei care ne-am facut treaba, noi cei care am fost calculati, noi cei am fost considerati vaci de muls de catre diverse firme si organisme, noi vom avea de castigat. Deci: Traiasca criza!