Dupa cum v-ati dat probabil seama, parerea mea e ca traim intr-un univers determinist, si, pana la un punct viitorul, ne e este deja fixat. Dar unde se afla acel punct? Si ce avem de ales? Daca avem ceva de ales.
Avand in vedere ceea ce stiu, parerea mea e ca avem ce alege. Avem o cale de ales. Avem un anumit grad de libertate ca sa ne desfasuram. Desigur, avem anumite puncte in care trebuie sa ajungem, dar ce se intampla intre ele este intru totul alegerea noastra. Noi alegem daca mergem pe cararea inverzita sau prin desertul arzator. Si acestea sunt deciziile pe care le luam in final. Decidem calea pe care sa o urmam, decidem modul in care ajungem in urmatorul punct al vietii noastre. Si pentru a lua decizia corecta, pentru a alege cararea corecta, trebuie mai intai sa le vedem, sa vedem care e mai usoara si care ne aduce mai multa fericire.
Din nefericire a vedea cararile este o treaba complicata. Si simpla in acelasi timp. Asta deoarece oamenii, in general, au in minte ori punctele obligatorii ale destinului, ori chestii care nu au nimic in comun cu punctele destinului. In prima situatie se vor trezi luand pieptis cele mai abrubte obstacole, cand totul se putea face la pas. In a doua situatie se vor indeparta de puncte, iar cand vor fi prea departe vor fi indreptati spre calea care trebuie cu fierul incins daca este nevoie, ca vitele spre tarc. Ambele situatii conduc catre caii extrem de complicate si dificile.
Solutia a fost gasita aproximativ de catre o parte din religiile orientale, in special de catre taoism. Calea simpla e sa ne ocupam de lucrurile mici, sa ne ingrijim de lucrurile simple si sa ne lasam in voia curgerii universului (sau a lui Tao) care ne va purta spre punctele unde trebuie sa ajungem in mod natural. Cum spunea si Buddha, daca coarda unui instrument e prea intinsa se va rupe, daca e lasata prea libera, instrumentul nu va canta.

Cred ca pana la urma scopule vietii este cel mai cautat lucru din istoria omenirii (da, chiar mai cautat decat bosonul higgs numita in mod popular “particula lui Dumnezeu”). Practic toti avem nevoie de o ratiune pentru a trai. Bine, asta este in general valabil pentru oameni cat de cat inteligenti. Si aici intervine si avantajul de a fi prost, pentru ca atunci scopul e destul de simplu: sa futi cat mai mult, sa mananci cat mai bine si eventual sa conduci o masina cat mai bengoasa sau orice altceva ce poate fi folosit ca trofeu social si nu trebuie sa te complici prea mult. Bine, nu asta e scopul lor real, dar ei sunt multumiti cu asta.
Revenind, in general oamenii au nevoie sa creada ca viata lor are un sens, un scop, si evident il cauta. Si de aici incolo se pot remarca mai multe “scopuri”. Exista un scop al universului, un scop al materiei, un scop al al organismelor vii, un scop al omenirii si in final un scop al individului. In aceasta ordine de dependenta, inseamnand spre exemplu ca scopul individului e parte din scopul omenirii si tot asa, pana cand se ajunge la scopul universului. Scopul universului, sau macar al omenirii, este destul de complicat de aflat, si aproape imposibil. Diversele mituri sunt contradictorii in ceea ce priveste scopul omenirii, inclusiv cand este vorba de cine a fost creata. In religiile mai populare pe la noi, se spune ca ca omenirea a fost creata de zeul cel bun, dar sunt destul de multe religii unde omenirea a fost fost creata de catre zeul cel rau in incercarea de castiga razboiul cu zeul ce bun. Indiferent de aceasta problema, omenirea are un scop, iar individul, ca parte din omenire are si el un scop.
Multi considera ca scopul individului este identic pentru toti indivizii. Nimic mai fals. Chiar daca scopul omenirii este unul singur, asta nu inseamna ca toti avem acelasi scop. Tot astfel cum in societate fiecare individ indeplineste o alta functie, si scopul fiecaruia este altul. Si acest scop nu trebuie sa fie un lucru grandios, poate sa fie un lucru extrem de marunt, dar care in final se dovedeste important pentru scopul final al omenirii. Problema e ca nimeni nu va poate spune care va scopul, fiecare se indreapta spre scopul sau, destinatia sa finala si in sinea sa fiecare il stie. Pentru a ne realiza scopul, suntem intr-un fel condusi. Avem sentimente, dorinte, nazuinte, ne dorim sa facem anumite lucruri, si uram sa facem altele, si toate acestea ne conduc involuntar catre indeplinirea acestui scop. Oamenii in general cred ca sunt stapanii propriului destin, ca ei decid ce fac cu viata lor. Dar fiecare actiune, fiecare decizie pe care o luam, ne conduce incet, incet catre acel scop unic pe care il avem in viata si fara sa ne dam seama facem exact ceea ce trebuie.
Nu numai ca scopul fiecaruia este unic, dar este si ceea ce ne tine in viata. Odata indeplinit, atunci putem sa murim, pana atunci suntem obligati sa traim. Si poate de aceea si sinuciderea este cel mai mare pacat, deoarece sinucigasul se sustrage de la a isi indeplini scopul, scop care va trebui preluat de altcineva. Sau poate ca si acea sinucidere a fost luata in considerare si planificata…
In final fiecare individ e unic si are propriul sau scop de a exista si intr-un fel ciudat, oricat de izolat ar fi de turma tot face parte din ea si tot o influenteaza, uneori fara sa isi dea seama. Care e planul final? Eu unul nu am nici cea mai mica idee. Pentru ca daca as avea, atunci as fi stapanul lumii.

În postul precedent am încercat să explic ce este Dumnezeu.  După cum am stabilit Dumnezeu este reprezentat de întreg universul care probabil funcţionează atât ca un creier imens conştient de fiecare bucăţică din el, găsind motivaţii ale acestei afirmaţii atât din punct de vedere mitologic, cât şi, în parte, din punct de vedere ştiinţific. Astăzi voi scrie despre implicaţiile acestui fapt.
(more…)

Mic copil fiind, pe vremea cand inca eram destul de indoctrinat de biserica, credeam ca e de datoria fiecaruia sa lupte cu diavolul si sa elimine tot raul din lume. In timp am realizat ca existenta binelui este imposibila fara existenta raului, iar lumea e construita prin echilibrul perfect dintre bine si rau, dintre plus si minus, dintre alb si negru. Ba mai mult, notiunile de bine si rau nu sunt foarte clar delimitate in societate. Astfel anumite actiuni sau evenimente care pot parea rele sa aiba o finalitate buna, sau ceea ce am putea crede ca e bine. (more…)

Aproape in toate religiile se regasesc profetii. Profetiile presupun existenta unui destin, dar sunt si destule religii care afirma ca destinul fiecarui om e fixat de la nastere, asa ca in articolul de astazi voi analiza posibilitatea existentei destinului. Din punct de vedere stiintific, exista doua modele ale universului: deterministic si cuantic (care presupune existenta probabilitatilor). Sa le analizam pe rand.
(more…)