Cred ca pana la urma scopule vietii este cel mai cautat lucru din istoria omenirii (da, chiar mai cautat decat bosonul higgs numita in mod popular “particula lui Dumnezeu”). Practic toti avem nevoie de o ratiune pentru a trai. Bine, asta este in general valabil pentru oameni cat de cat inteligenti. Si aici intervine si avantajul de a fi prost, pentru ca atunci scopul e destul de simplu: sa futi cat mai mult, sa mananci cat mai bine si eventual sa conduci o masina cat mai bengoasa sau orice altceva ce poate fi folosit ca trofeu social si nu trebuie sa te complici prea mult. Bine, nu asta e scopul lor real, dar ei sunt multumiti cu asta.
Revenind, in general oamenii au nevoie sa creada ca viata lor are un sens, un scop, si evident il cauta. Si de aici incolo se pot remarca mai multe “scopuri”. Exista un scop al universului, un scop al materiei, un scop al al organismelor vii, un scop al omenirii si in final un scop al individului. In aceasta ordine de dependenta, inseamnand spre exemplu ca scopul individului e parte din scopul omenirii si tot asa, pana cand se ajunge la scopul universului. Scopul universului, sau macar al omenirii, este destul de complicat de aflat, si aproape imposibil. Diversele mituri sunt contradictorii in ceea ce priveste scopul omenirii, inclusiv cand este vorba de cine a fost creata. In religiile mai populare pe la noi, se spune ca ca omenirea a fost creata de zeul cel bun, dar sunt destul de multe religii unde omenirea a fost fost creata de catre zeul cel rau in incercarea de castiga razboiul cu zeul ce bun. Indiferent de aceasta problema, omenirea are un scop, iar individul, ca parte din omenire are si el un scop.
Multi considera ca scopul individului este identic pentru toti indivizii. Nimic mai fals. Chiar daca scopul omenirii este unul singur, asta nu inseamna ca toti avem acelasi scop. Tot astfel cum in societate fiecare individ indeplineste o alta functie, si scopul fiecaruia este altul. Si acest scop nu trebuie sa fie un lucru grandios, poate sa fie un lucru extrem de marunt, dar care in final se dovedeste important pentru scopul final al omenirii. Problema e ca nimeni nu va poate spune care va scopul, fiecare se indreapta spre scopul sau, destinatia sa finala si in sinea sa fiecare il stie. Pentru a ne realiza scopul, suntem intr-un fel condusi. Avem sentimente, dorinte, nazuinte, ne dorim sa facem anumite lucruri, si uram sa facem altele, si toate acestea ne conduc involuntar catre indeplinirea acestui scop. Oamenii in general cred ca sunt stapanii propriului destin, ca ei decid ce fac cu viata lor. Dar fiecare actiune, fiecare decizie pe care o luam, ne conduce incet, incet catre acel scop unic pe care il avem in viata si fara sa ne dam seama facem exact ceea ce trebuie.
Nu numai ca scopul fiecaruia este unic, dar este si ceea ce ne tine in viata. Odata indeplinit, atunci putem sa murim, pana atunci suntem obligati sa traim. Si poate de aceea si sinuciderea este cel mai mare pacat, deoarece sinucigasul se sustrage de la a isi indeplini scopul, scop care va trebui preluat de altcineva. Sau poate ca si acea sinucidere a fost luata in considerare si planificata…
In final fiecare individ e unic si are propriul sau scop de a exista si intr-un fel ciudat, oricat de izolat ar fi de turma tot face parte din ea si tot o influenteaza, uneori fara sa isi dea seama. Care e planul final? Eu unul nu am nici cea mai mica idee. Pentru ca daca as avea, atunci as fi stapanul lumii.

În postul precedent am încercat să explic ce este Dumnezeu.  După cum am stabilit Dumnezeu este reprezentat de întreg universul care probabil funcţionează atât ca un creier imens conştient de fiecare bucăţică din el, găsind motivaţii ale acestei afirmaţii atât din punct de vedere mitologic, cât şi, în parte, din punct de vedere ştiinţific. Astăzi voi scrie despre implicaţiile acestui fapt.
(more…)

După cum am promis într-un post anterior o sa încerc în acest articol să evidenţiez posibilitatea existenţa lui Dumnezeu. Cu siguranţă nu pot să demonstrez, deoarece unele dintre ipoteze nu sunt încă demonstrate ca fiind adevărate. Dar nu mă voi opri, vă voi arăta şi ce este Dumnezeu, cum “funcţionează” şi, de ce nu, cum se poate intra în contact cu El. Întreaga logică se va baza pe două componente: una mitologică, fiind destul de probabil ca oamenii din vechime să fi cunoscut natura lui Dumnezeu, şi o componentă ştiinţifică. În final va ieşi o unificare a diverselor mituri cu ştiinţa modernă, şi o descriere a lui Dumnezeu pe baza informaţiilor existente care să satifacă condiţiile necesare: să fie atotputernic, atotcunoscător, creator al lumii. Dacă e corectă sau nu, nu ştiu deorece nu deţin adevărul absolut si nimeni nu poate să îl deţină, dar e foarte probabil să fie corectă. Deci, să purcedem.
(more…)

Mic copil fiind, pe vremea cand inca eram destul de indoctrinat de biserica, credeam ca e de datoria fiecaruia sa lupte cu diavolul si sa elimine tot raul din lume. In timp am realizat ca existenta binelui este imposibila fara existenta raului, iar lumea e construita prin echilibrul perfect dintre bine si rau, dintre plus si minus, dintre alb si negru. Ba mai mult, notiunile de bine si rau nu sunt foarte clar delimitate in societate. Astfel anumite actiuni sau evenimente care pot parea rele sa aiba o finalitate buna, sau ceea ce am putea crede ca e bine. (more…)

Astazi inaugurez o noua categorie, in care imi voi spune parerile mele despre religie. Tin sa spun de pe acum ca nu sunt nici ateu, dar nici habotnic. Cred in existenta unei entitati superioare, dar nu cred in dogmele religioase. Cred in ceea ce pot intelege, in ceea ce are logica, dar nu in ceea ce absurd. Ca atare voi discuta despre religie, cred eu, obiectiv. Ca de obicei, voi incepe cu o mica istorie a cautarilor mele.
(more…)