Zilele acestea am dorit sa imi reziliez un contract de telefonie mobilă. Cu acestă ocazie, am descoperit ca legea e în cel mai bun caz facultativă.
Pe scurt, am dorit să îmi închid un abonament, în situaţia în care mai aveam 3 luni de abonament. De fapt doream să îmi portez numerele. Mi s-a spus că am de plătit o taxă, care practic ar reprezenta contravaloarea abonamentului pe lunile rămase şi să aştept 30 de zile. Eu nu îmi amintesc să fi semnat nimic de genul că trebuie să dau preaviz de 30 de zile, dar nici nu am mai găsit contractul original, având respectivul abonament de 5 ani. În fine, căutând am descoperit că oricum clauza respectivă este ilegală conform legii clauzelor abuzive, deoarece operatorul are dreptul să îmi dea preaviz în 15 zile. Ba mai mult, în cazul portabilităţii operatorul nu are dreptul să refuze portabilitatea în acest caz. Înarmat cu aceste argumente mă decid să sun la ANCOM, din moment ce pe site-ul portabilitate.ro se spunea sa sun dacă întâmpin probleme. Am sunat în jurul prânzului şi evident că nu a răspuns nimeni, aşa că am decis să mai aştept. Când în sfârşit am prins pe cineva, mi-a răspuns un nene cu o voce destul de plictisită, probabil supărat că a fost deranjat. Îi explic situaţia, că nu vor să îmi permită portarea decât după 30 de zile. El îmi răspunde la fel de plictisit că dacă aşa zice operatorul, înseamnă aşa e. Eu mirat încerc să pulsez să îi citez articolul din legea clauzelor abuzive. Răspunsul lui m-a lăsat fără cuvinte: “Nu contează domne’ ce scrie în lege, dacă aţi semnat aia e, trebuia să vă daţi seama când aţi semnat că e clauză abuzivă”. Încă odată, acest raspuns a fost dat de un reprezenant al statului, stat către care plătesc taxe să mă protejeze. Până la urmă oricum aş fi aşteptat cele 30 zile, dar vroiam să mă lămuresc cum stă treaba cu aceste clauze abuzive. Aşa că am sunat şi la operator să le spun de legea clauzelor abuzive, să văd de zic. Răspunsul a fost similar: “Legea clauzelor abuzive? Nimeni nu a avut câştig de cauză pe articolul respectiv”
Aşa că m-am lămurit. Legea în România? O glumă domne’. Poate doar fraieri să o mai respecte.

Conceptul de libertate ideal în societate ar fi următorul: orice om e liber să facă ceea ce doreşte atâta timp cât nu încalcă libertatea altui om. Deoarece este o definiţie circulară, nerespectând astfel legile logicii, este extrem de greu de pus în practică. Desigur, avem şi extremele acestui concept. Una dintre extreme este libertatea totală reprezentată în principal de către curentul punk. Filosofia acestui curent e simplă: “Sunt liber să fac ce vreau, inclusiv să îmi înfig bocancul în faţa ta”, filosofie complet anarhistă, şi care ar putea asigura libertatea numai unui număr limitat de indivizi, deoarece cel care are bocancul înfipt în faţă nu mai e liber să facă ce vrea, e liber doar să primească bocanci. Cealaltă extremă este reprezentată de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul să facă nimic decât ceea ce i se spune. Chiar dacă la prima vedere par două extreme total diferite, ele au un lucru în comun: societatea e împărţită în două grupuri, unul care are libertatea totală şi unul care nu are deloc.

Rolul statului ar fi să se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, astfel încât cât mai mulţi oameni să se bucure de cât mai multe libertăţi. Pentru a asigura acest lucru există legi (părerea mea e că acesta e singurul motiv pentru care ar exista legi). Interzicem crima deoarece criminalul încalcă libertatea altui om la viaţa, interzicem furtul deoarece hoţul încalcă libertatea altui om de a se bucura de munca sa, iar lista poate continua. Imunitatea parlamentară, spre exemplu, nu respectă conceptul ideal de libertate, deoarece oferă unui grup de oameni libertăţi sporite în detrimentul libertăţii altor oameni. Aceste exemple sunt doar partea simplă a conceptului de libertate.  Partea complicată intervine când ajungem la lucrurile comune, atunci intervine dificultatea stabilirii priorităţilor de libertate, deoarece în final aceasta este problema dificilă: ce libertate are prioritate. Spre exemplu cineva vrea să asculte muzică foarte tare, în timp ce vecinul său vrea să doarmă. Pe de o parte personajul se poate considera liber să asculte muzică când vrea şi la ce volum vrea, pe de altă parte şi vecinul se poate considera liber să doarmă când vrea. Stabilirea oricărei reguli în această privinţă va conduce inevitabil la restrângerea unei libertăţi pentru unul dintre ei, problema autorităţiilor fiind în final cui ar trebui să dea prioritate: celui care vrea să doarmă sau celui care vrea să asculte muzică.

Deja statul trebuie să sape în conceptele de bine şi rău şi a găsi un echilibru pentru a reuşi să asigure libertatea cetăţenilor săi. Desigur că sunt destul de multe reguli pe care statul nu le poate stabili, şi ca atare ţine de bunul simţ, cum ar fi să nu te propteşti ca boul în uşa metroului îngrădid în acest fel libertatea altcuiva de a intra în metrou. De asemenea, stabilirea regulilor nu este suficientă, aceste reguli trebuind impuse de către stat. Degeaba cel care ascultă muzică la maxim are interdicţie, dacă nimeni şi nimic nu îl poate împiedica să facă acest lucru. În acest scop există poliţia, care ar trebui să fie garantul exercitării libertăţilor.

În concluzie, ca să identificăm dacă o lege sau o acţiune a statului este bună sau rea, trebuie să vedem câte libertăţi restrânge şi câte oferă. Dacă restrânge mai multe libertăţi decât oferă, înseamnă că este indubitabil rea.

Cred că în nici o altă ţară solidaritatea de breaslă nu este mai puternică ca în România. La noi toţi membrii breslelor bugetare sunt chiar mai presus de lege.

Avem breasla politicienilor, care nu lasă niciun membru al său să fie judecat. Indiferent de ce ar face un politician, el va fi protejat de colegii săi, indiferent de partid. Pentru politicienii parlamentari sau foşti parlamentari e literă de lege că nu pot fi judecaţi fără acordul colegilor lor. Dar această protecţie se întinde şi pentru politicienii care nu sunt parlamentari, ei reuşind de fiecare dată să scape basma curată indiferent de ce ar face. A omorât un om pe trecerea de pietoni? Nicio problemă, îl salvează breasla? A furat cu basculanta? La fel, breasla va interveni pentru el. Oricât îi vedem că se ceartă la TV sau în presă, dacă unul dintre ei are probleme, ceilalţi vor interveni pentru el. Breasla politicienilor reprezintă şi cea mai puternică breaslă din România, fiind singura în măsură să intervină pentru sau împotriva membrilor altor bresle.
(more…)

Imi amintesc acum ceva timp cand soferii de taxi si alti soferi de autobuz faceau scandal ca amenzile sunt prea mari si ei nu mai au cu ce isi hrani familia saracutii. De curand, cam am luat in Berlin taxiul de la aeroport, mergeam pe centura unde limita de viteza era de 80 km/h. Taximetristul mergea cu 88, iar in acest timp mai erau masini care ne depaseau. L-am intrebat pe taximetrist cum de el merge cu 88 si mai sunt altii de ne depasesc cand limita e de 80. Soferul a spus ceva de genul: “E treaba lor ca merg mai repede, daca ii prind politia raman fara carnet si iau taxiul, pe mine daca ma prind imi iau carnetul, imi revoca licenta de taximetrie si platesc amenda cat salariul pe o luna. Eu nu imi permit asa ceva, deci prefer sa ajung cu 5  minute mai tarziu.”

Romania e tara in care legea sta drogata la colt de strada si e sodomizata pe rand de catre parintii ei, de ziaristi si de oamenii de rand.

Romania e tara in care orice cacat de ochi poate sa isi ia carnetul si apoi sa se suie intr-un BMW sau intr-un SUV si sa faca ce vrea muschii lui pe strada.

Romania e tara in care acesti cacati cu ochi ne tin lectii de moralitate.

Romania e tara in care politiei ii e frica de infractori si nu invers.

Romania e tara in care trebuie sa iti faci dreptatea singur.

Romania e tara in care nu conteaza cata dreptate ai, ci pe cine cunosti.

Romania e tara in care justitia e oarba, surda si sta internata in spitalul psihiatric.

Romania e tara in care incalcarea legii e privita cu respect.

Romania e tara unde daca nu incalci legea esti un fraier.

Romania e tara in care traim…

Cand ma uit la indivizii cum e aceasta jegoasa, ma intreb, nu merita oare acesti oameni impuscati? De ce sa ne mai complicam sa ii suportam langa noi? Nu ar fi bine sa lasam politia sa ii impuste pur si simplu cand ii intalnesc pe strada? Ca eu nu cred ca NU avem nevoie de aceste jeguri printre noi, nu ne fac viata mai buna, din contra, poate oricand sa calce un copil pe trecerea de pietoni si apoi sa se duca acasa sa isi bea cafeaua. Dar sunt multi ca ea, si asta e problema. Romanul s-a invatat deja ca legea nu conteaza. S-a invatat si ca dai bani cui trebuie, scapi si de amenda, si de suspendarea permisului si de puscarie. Asa, daca politia ar putea sa ii impuste pe loc, nu le-ar mai folosi la nimic relatiile, ca nu o sa ii mai invie nimeni. Si nu vorbesc de omul care face uneori cate o greseala mica. Vorbesc de astia tupeisti, care cred ca sunt deasupra tuturor. In toate tarile civilizate asemenea indivizi sunt impuscati: Vine politatiul la el, el comenteaza, politaiul scoate pistolul si il someaza asta tot cu tupeu, poliatiul trage. De ce nu e si la noi la fel? De ce sa nu traim si noi civilizat si sa ne spalam de acest jeg al societatii noastre?

Update:

Reportajul original aici. Pana la urma 400 de lei si 60 de zile la permis pentru toata nebunia aia. Un fleac! Pun pariu ca in 2 saptamani maxim individa o sa fie iara in masina. Pana la urma daca jmecherii din ziua de azi isi permit sa incerce sa calce cu masina un politist, noi restul la ce sa ne mai asteptam. Pana la urma in Romania o sa se ajunga ca in Africa, o sa umblam cu AK-ul dupa noi sa ne facem dreptate cum apucam, ca politia romana e clar depasita.