Sau mai bine spus ce ne face ceea ce suntem si de ce oamenii sunt asa de imprevizibili si intr-un fel “rai”. Pun rai intre ghilimele, deoarece cum am mai amintit, rautatea nu este decat o conventie.

Revenind, as dori sa va supun atentiei experimentul efectuat de Milgram in anii ’60. Ca sa fac un mic sumar al experimentului, omul a dat un anunt prin care cauta oameni pentru a efectua un experiment despre invatare. Acesta era pretextul. Experimentul era in felul urmator: 3 persoane participau, unul era “experimentatorul”, unul “profesorul” iar al treilea elevul. Experimentatorul si elevul erau amandoi actori, iar “profesorul” era subiectul real. Subiectului i se spunea de catre experimentator ca fac un studiu despre folosirea pedepsei ca mijloc de invatare, si astfel “elevul” se ducea intr-o camera separata, iar subiectul trebuia sa ii ceara sa asocieze niste cuvinte. Cand “elevul” raspundea gresit, “profesorul” ii aplica un curent electric. Voltajul incepea de la 15 V la prima intrebare gresita si crestea cu inca 15 pentru fiecare intrebare gresita. Cel putin asta i se spunea subiectului  ”Elevul” era ales special sa fie mai gras si afirma la inceput ca are probleme cu inima, dar nimic foarte grav. Participantilor li se explica ca pot renunta cand vor. Si de aici incepe partea interesanta, la 450 V, “elevul” incepe sa strige ca nu mai poate si vrea sa renunte, asta dupa ce la voltaje anterioare tipa mai tare la fiecare crestere a voltajului. Teoria era ca doar 3-4% dintre subiecti vor trece de acest prag si ii vor mai aplica inca un soc. Surprinzator, la insistentele experimentatorului, peste 65% au trecut peste acest prag aplicand voltajul care ar fi putut fi fatal “elevului”. Experimentul a fost recreat de curand si de postul Discovery Channel, rezultatele ramanand practic neschimbate, ba chiar mai crescute.

Experimentul se vroia o testare a influentei unei figuri autoritare asupra unui om. Practic ceea ce a demonstrat e ca oamenii se confrunta cu situatii cand vor actiona impotriva constiintei lor si a ceea ce reprezinta pentru a satisface un moft social. Subiectii au continuat si au riscat sa omoare un om pentru ca nu vroiau sa se face de ras, nu vroiau sa dezamageasca. E o realitate dura.

Si practic aici se afla cheia instabilitatii in decizii ale oamenilor. Sunt doua influente majore asupra deciziilor: ceea ce suntem,  constiinta noastra, iar pe de alta parte este presiunea sociala. Intr-o situatie data nu putem stii daca un om va actiona conform constiintei sale, conform principiilor sale, sau conform asteptarilor celor din jur. Aici intervine adevaratul curaj, si puterea psihica. Oameni vor fi tentati sa actioneze conform standardelor sociale, sa fie pe placul celorlalti. Chiar daca uneori sunt niste persoane extraordinare in interior, ei se transforma, sau mai bine zis isi schimba persepectiva pana isi pierd fiinta si mor cu mult inainte de a isi da ultima suflare. Cei puternici in schimb, sunt cei care creeaza standardele sociale. Sunt manipulatorii.

Puteti argumenta in acest punct ca, avand in vedere faptul ca oamenii se conformeaza standardelor sociale, atunci ei ar fi perfect predictibili. Insa fiinta lor interioara se zbate in agonie si uneori invinge. Cu greu, dar invinge. Totusi in experimentul lui Milgram, 35% dintre subiecti au luat decizia “corecta”, decizia dictata de fiinta lor. Acest fapt demonstreaza ca nu toate deciziile sunt direct influentate de standardele sociale. Totul depinde in final de cat de mare e presiunea sociala si cat de puternic e individul si in plus mai conteaza si motivatia individului de a rezista presiunii sociale. Avand in vedere aceste lucruri, nu putem stii daca in momentul in care va avea de luat o decizie, individul o va lua la presiunea sociala sau la presiunea fiintei sale interioare. Si de aici vine imprevizibilitatea oamenilor.

In mod traditional oamenii cauta raspunsuri. Scotocesc isi dau viata peste cap si devin dezorientati cautand niste raspunsuri care ori nu exista ori sunt inutile. Si asta deoarece nimeni nu cauta intrebarile. Raspunsurile le avem deja, le-am avut intotdeauna, sunt ascunse in noi si tot ce au nevoie pentru a iesi la suprafata sunt intrebarile corecte.
Cautarea intrebarilor nu-i un lucru simplu, sunt usor de ratat cele importante. E mai simplu de cautat raspunsurile la intrebarile insipide, decat de cautat o intrebare importanta, iar oamenii sunt destul de comozi. Insa gasirea unei singure intrebari ofera o recompensa mai mare decat gasirea a o mie de raspunsuri la intrebari inutile.
Societatea a impus un mod de gandire standardizat, un mod prin care intrebarile sunt ocolite, deoarece se stie ca o turma docila e cea fara de intrebari. Suntem invatati sa cautam raspunsuri la intrebari care exista deja, la intrebari care ne sunt servite. Pana la urma e de inteles, ne dorim sa facem parte din turma, sa ne integram, dar a gasit cineva intrebarea: cu ce cost? Cat ne costa integrarea in turma? Cat ne costa respectarea conventiilor sociale? Acestea sunt niste intrebari la care toti stiim raspunsurile, dar cel mai probabil putini s-au gandit la ele. Acestea sunt doar niste intrebari total neimportante fata de restul de intrebari, dar sunt un bun inceput. Deoarece odata cu descoperirea unei intrebari si cu eliberarea raspunsului din noi, apar noi intrebari, si noi cautari, pana cand vom redescoperi in noi raspunsurile cu adevarat importante. Si in timp vom invata sa avem intrebarea corecta la timpul potrivit.

Miracolul sau fenomenul supranatural este prin definiţie şi citez: “eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată raţional; minune”. Pornind de la această definiţi miracolale nu există. Dacă modificăm puţin definiţia şi considerăm miracol un fenomen pe care noi nu putem încă să îl explicăm raţional, atunci da, miracolele există. Orice fenomen are o explicaţie, are un motiv pentru care s-a întâmplat, iar dacă noi nu suntem capabili să găsim această explicaţie nu înseamnă că ea nu există. Explicaţia ştiinţifică poate fi din sfera fenomenelor cunoscute sau din sfera fenomenelor pe care nu le cunoaştem, iar atunci când se întâmplă un fenomen din sfera celor necunoscute încă de ştiinţă, e catalogat drept miracol. (more…)

In postul precedent despre religie spuneam ca biserica este un rau inutil. Acesta afirmatie nu este in totalitate adevarata. E adevarat ca in timp biserica a devenit corupta si din ce in ce mai inutila. Dar nu a fost intotdeauna asa. In timpurile stravechi biserica si dogma religioasa avea ca principal rol asigurarea ordinii si stabilitatii in societate. In timpul coagularii primelor triburi, ginte, state etc., oamenii nu cred ca ar fi ascultat orbeste ordinele si legile liderilor, cum nici acum, oricat ne-am chinui sa impunem legea tot sunt destul de multi care o incalca sperand ca nu or sa fie prinsi. Dar atunci cand le explici oamenilor ca exista o putere divina care ii urmareste oriunde si ii va pedepsi daca vor incalca legile, atunci oamenii vor fi mai putin tentati sa calce stramb. (more…)