Next Page »

Ura e cel mai puternic sentiment omenesc. Unii ar spune ca e dragostea, dar se insala. Ura e cea care ii motiveaza pe oameni, e ceea ce ii face sa renunte la totate barierele si sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar face. Suntem obisnuiti cu basme, despre puterea dragostei, despre cum daca faci bine si faci totul din dragoste lucrurile se vor aranja, si cu toate astea cand avem de ales intre ura si dragoste, alegem ura, cand avem de ales intre iertare si razbunare, alegem razbunarea. Si asta pentru ca pare cea mai simpla cale. E mai usor sa urasti decat sa iubesti, e mai usor sa te razbuni decat sa ierti, e mai usor sa distrugi decat sa creezi. Bineinteles oamenii vor cauta cele mai nobile pretexte pentru a isi justifica ura, dar oricat ar incerca sa se minta pe sine sau pe ceilalti, realitatea e ca acele pretexte nu sunt asa de nobile, iar rezultatele urii sunt rareori benefice.
Fiind un sentiment atat de puternic, ura poate fi cu succes folosita pentru a manipula turma. Dar ura nu numai ca e un sentiment puternic, e si unul dintre cele mai primitve sentimente si din aceasta cauza ura devine si o nevoie. Oamenii, in general, au nevoie sa urasca ceva, sau pe cineva. Si depinde de noi daca alegem ce sa uram, sau aleg altii pentru noi si ne dau tintele, iar noi, ca o turma ascultatoare si insetata vom uri ceea ce ni se serveste.
Ceea ce se intampla de ceva timp la noi in tara este exclusiv datorat manipularii prin ura. Ura, fiind, dupa cum spuneam, un sentiment primitiv si puternic, intuneca mintea iar deciziile luate pe baza urii sunt pur si simplu haotice si irationale. Si asta se vede cu ochiul liber acum, cand argumentele rationale nu isi mai au locul si tot ceea ce conteaza e ura si actiunile facute in numele urii.
Eu unul am o capacitate limitata de a intelege pe deplin societatea omeneasca. Adica inteleg intr-o anumita masura ura si nevoia de a uri. Dar ce nu inteleg e de ce ar vrea cineva mai mult sa ii faca cuiva rau din ura sau din razbunare sau din orgoliu etc., decat sa isi faca sie insasi bine. Acest lucru nu l-am inteles si nu o sa il pot intelege niciodata, chiar daca e o atitudine pe care am intalnit-o destul de des, si la nivel macro si la nivel de individ.

Legea spune că dacă intersecţia este blocată nu ai voie să intri în ea chiar dacă ai verde. Şi regula asta există în toată lumea, nu numai în Bucureşti.

Românii au însă o interpretare proprie şi personală a acestei reguli. Regula reintrepretată de către români spune că dacă intersecţia este blocată poţi să intri chiar dacă ai roşu, că până la urmă nu îşi dă nimeni seama dacă tot este blocată intersecţia.

Aş dori să încep acet post pornind de la acest articol în principal, şi această declaraţie care arată până unde a ajuns mizeria monstruoasei coaliţii. Aseară Patriciu aproape că plângea de mila băiatului care a fost bătut de Traian Băsescu. Ponta declara sus şi tare că acest copil a râs deoarece este retardat. Nimeni nu s-a gândit că în acel video în primul rând apare un copil, care încă e minor. Tonomatele s-au gândit să prezinte filmuleţul încălcând legea (din câte ştiu eu există) care interzice prezentarea de imagini cu minori. Nici unul dintre aceşti “apărători ai democraţiei” nu s-au gândit să ceară acordul sau măcar punctul de vedere al familiei înainte de a difuza acest film. Chiar dacă filmul ar fi real, lucru de care mă îndoiesc, aceşti domni aşa numiţi jurnalişti au distrus practic o familie, au terorizat un copil minor, doar pentru a îl îngropa pe Traian Băsescu. Deoarece asta e problema principală după părerea mea, aceşti oameni de nimic s-au folosit de imaginea unui minor pentru a îşi atinge scopurile murdare si ticăloase. Acest om era liniştit, nu îl interesa pe el de lacrimile lui Patriciu, nu vroia să arate unei ţări întregi cum a fost caftit de Băs,e zis si BruceLee datorită vitezei extraordinare a pumnului. Acum acest om este traumatizat şi nu datorită faptului că superBăse la snopit în bătaie cu 5 ani în urmă. Nu! E traumatizat datorită faptului că nişte politicieni şi “ziarişti” mişei s-au folosit de el şi de imaginea lui în campanie.

Dacă filmuleţul se dovedeşte o facătură (dar şi dacă nu este), procurorii ar trebui sa înceapă urmărirea penală împotriva acestor aşa zis jurnaliştilor, să facă şi aceşti domni cunştinţă cu pârnaia. Poate data viitoare o să înveţe că un ziarist verifică o informaţie din cel puţin 2 surse, ca un ziarist nu trebuie să joace mereu cum îi cântă patronul, că un ziarist are o obligaţie morală pentru adevăr şi nu în ultimul rând că un ziarist trebuie să respecte intimitatea persoanele, şi mai ales pe cea a minorilor.

Până la urmă alianţa Grivco ne-a arătat ce ne aşteaptă: ne-au dat grevă la metrou crezând că suntem proşti şi punem botul, s-au folosit de un minor în campania lor mizerabilă. Oare ce vor face dacă chiar vor pune mâna pe putere? Presa e a lor, sindicatele sunt ale lor, parlamentul e al lor, dacă ajunge şi preşedenţia lor, nouă ce ne mai rămâne? Eu m-am decis, mă voi duce la vot deoarece vreau să le dovedesc că nu sunt prostul lor, nu sunt un dobitoc care să rumege ce îmi serveşte tătuca Iliescu şi adunătura lui de comunişti.

Acest titlu al unei mai vechi melodii de la Sarmalele Reci este mai actual acum ca nicicând în România. Pentru a demonstara acest lucru, am să încep cu o stare de fapt dintr-un mic orăşel din România.
(more…)

Blogul a început să fie un fenomen social din ce în ce mai răspândit şi odată cu popularizare blogurilor vine şi un mic pericol. Deja există câteva zeci de mii de bloguri în România, iar numărul este în continuă creştere. Foarte multe bloguri au contracte de publicitate, iar pentru a menţine un preţ bun pentru acele reclame afişate blogerul trebuie să scrie un număr minim de articole pe zi. Şi astfel apare fenomenul des întâlnit la ştiri: ai sau nu ai ce scrie trebuie să produci articolul. Din acest motiv blogurile încep să se tabloidizeze cu ţâţe, scandaluri media preluate şi alte asemenea mizerii. Însă în final nu acesta e pericolul, deoarece la cât de mult suntem bombardaţi de mizerii din televizor, ziare etc. am cam devenit imuni şi le putem ignora. Pericolul vine atunci când blogerul rămâne de tot fără subiecte, nu mai sunt nici ţâţe, nici scandaluri şi începe să scrie ce vede în jur. În general prezentarea pe bloguri a evenimentelor de interes general care se întâmplă în jurul nostru, cum a fost accidentul lui Orban, sau prezentarea încălcărilor legii de către concetăţenii noştri e bună şi poate va conduce către responsabilizarea societăţii. În fond dacă şti că dacă încalci legea cineva te vede şi va scrie despre asta, te va face mai responsabil. Dar ce ne facem când sunt prezentate evenimente de genul: că a văzut un om îmbrăcat în albastru cu şosete de culori diferite şi hai să râdem de el cât e de fraier că are şosete diferite, că a văzut un om îmbrăcat în maro care se ducea cu sandwich-ul la birou şi hai să râdem de el că nu mănâncă la restaurant, că l-a văzut pe X cum se scărpina în nas în metrou şi hai să râdem de el etc? Părerea mea este că dacă această tendinţă va continua, în curând nu o să ne mai putem nici scărpina în cur fără să citim a doua zi pe vre-un blog despre asta. Şi în final aceasta este pericolul, pierderea intimităţii. Pericolul poate fi îndepărtat doar prin responzabilizarea blogerilor să nu mai scrie despre orice mizerie. Din nefericire acest lucru este practic imposibil, pe blogerul de rând îl interesează doar banii, oricât de justiţiar s-ar da, iar banii vin din norma de articole, chiar dacă sunt mizerii.

De curând, când am fost pe la părinţii mei, am aflat ca mama nu o să mai facă niciodată faimoasa ei plăcintă cu brânză. Motivul este simplu, nu mai are de unde să ia brânză de calitate. Ca de obicei statul român este mai catolic decât Papa, în cazul de faţă dragii noştrii guvernanţi s-au întrecut în măsuri menite de a limita comerţul micilor producători. Astfel micul producător nu mai are dreptul să îşi vândă brânza şi laptele dacă nu sunt ambalate în vid. Deja se creeaza probleme şi pentru vânzător şi pentru cumpărător. Puţini dintre aceşti mici comercianţi işi permit să cumpere utilaje de vidat brânza, şi chiar dacă ar reuşi, clientul tot pierde. Până acum secretul alegerii unei brânze bune era să te duci pe la fiecare tarabă, să guşti câte puţin de la fiecare şi să o alegi pe cea potrivită. Dacă e vidată, s-a dus acest avantaj. Pentru lapte şi alte produse aceeaşi problemă persită. Aşa că micul producător nu are de ales şi trebuie să îţi vândă laptele fabricilor care îl cumpără cu 6.000 litrul şi îl vând cu 40.000. Aşa că până la urmă cine pierde şi cine câştigă din aceste măsuri? Eu, clientul pierd că s-a terminat cu plăcinta cu brânză, micul comerciant îşi închide taraba, iar singurii care vor câştiga vor fi marile consorţii de producere şi comercializare.

La metrou. Şi numai atunci când sunt combinate cu scări normale. Motivul e simplu: mie îmi place să merg mai repede decât turma de oameni care se revarsă pe uşile metroului, aşa m-am obişnuit de mult timp, să merg repede. Din experienţa mea (şi am analizat destul de mult situaţia) este suficient să ajungă minim 7 oameni înaintea mea la scari ca să le blocheze. Asta din cauza faptului că românului nu îi place să meargă în urma altuia, aşa că primi 7 care vor ajunge la scări, chiar dacă iniţial au ieşit în şir indian din metrou, vor avea grijă să se aşeze unul lângă altul pe scări şi să meargă toţi cu aceeaşi viteză, încât formează un zid de care nu se mai poate trece. În primul vagon la prima uşă se aşează toţi netrebnici care vor să intre primi şi să iasă primi şi ca atare blochează uşile şi nu se mai poate urca, de asemenea şi la celelalte uşi sunt blocate în mod asemănător, fiind din ce în ce mai libere cu cât te apropii de mijloc. Dacă aceşti netrebnici s-ar mişca repede, nu ar fi o problemă, dar de obicei ori nu coboară la prima, ori dacă coboară se mişcă cu viteza melcului obosit, aşa că nu am nicio şansă să ajung înaintea primilor 7 la scări. De asemenea, dacă ma duc mai în spate am o şansă mai bună să le-o iau înainte celor 7, numai în cazul în care la intrarea în staţie sunt primul la uşă şi decolez rapid.

Dar atunci când sunt şi scări rulante, pe lângă cele normale, atunci sunt salvat. Deoarece toţi aceşti netrebnici leneşi se vor îndrepta indubitabil spre scările rulante, vor face coadă la scările rulante, iar scările normale vor rămâne complet libere, numai pentru mine să pot merge cât de repede vreau fără să mă stresez. Şi din cauza asta iubesc scările rulante.

Insipirat de articolul lui visurât am decis să îmi povestesc şi eu un pic păţaniile cu BRD. Acum doi ani când m-am angajat la actualul meu loc de muncă a trebuit să îmi fac un card de salariu. Firma la care lucrez are conturile la BRD şi mi s-a spus că ar fi bine să îmi fac cardul la BRD ca să nu mai existe timpul de aşteptare când se face transferul între bănci. Eu vroiam să am un card pe care să îl pot folosi şi la plăţi online. Aşa că am început să mă uit pe site la ei şi prima surpriză, nu aveau carduri în lei care să poată fi folosite şi online. Am dat telefon la ei să îi întreb ce şi cum, şi până la urmă  singura soluţie era să îmi fac două carduri, unul în lei pentru salariu şi unul în euro pentru a putea fi folosit online. Aceasta a fost prima jecmăneală, deaorece dacă vroiam să cumpăr ceva online din România trebuia să transfer lei pe cardul în euro şi să suport cheluielile cursului odată şi apoi să plătesc cu cardul un produs care avea preţul în lei şi să mai suport odată conversia din euro în lei. Când m-am dus să le ridic, am vrut să am şi internet banking, aşa că m-au întrebat care card vreau să fie suport pentru abonament. Eu l-am indicat pe cel în lei, ştiind că va fi cel mai folosit. (more…)

Cred că în nici o altă ţară solidaritatea de breaslă nu este mai puternică ca în România. La noi toţi membrii breslelor bugetare sunt chiar mai presus de lege.

Avem breasla politicienilor, care nu lasă niciun membru al său să fie judecat. Indiferent de ce ar face un politician, el va fi protejat de colegii săi, indiferent de partid. Pentru politicienii parlamentari sau foşti parlamentari e literă de lege că nu pot fi judecaţi fără acordul colegilor lor. Dar această protecţie se întinde şi pentru politicienii care nu sunt parlamentari, ei reuşind de fiecare dată să scape basma curată indiferent de ce ar face. A omorât un om pe trecerea de pietoni? Nicio problemă, îl salvează breasla? A furat cu basculanta? La fel, breasla va interveni pentru el. Oricât îi vedem că se ceartă la TV sau în presă, dacă unul dintre ei are probleme, ceilalţi vor interveni pentru el. Breasla politicienilor reprezintă şi cea mai puternică breaslă din România, fiind singura în măsură să intervină pentru sau împotriva membrilor altor bresle.
(more…)

Acum ceva timp am fost martorul unei întamplări care m-a făcut sa înţeleg motivul pentru care România e un stat profund necivilizat şi va rămâne aşa pentru mult timp. Eram în metrou şi trenul opreşte într-o staţie destul de aglomerată. Un tată cu fiul său se zbate să fie primul care intră în vagon, şi reuşeşte. Copilul, care probabil avea 7-8 ani vrea să se îndeparteze de uşă, spre mijlocul vagonului unde era mai mult loc. Atunci tatăl său îi dă o lecţie despre ce inseamnă să fi român: “De ce te duci mai încolo? Stai aici lângă uşă, că oricum noi tot pe partea asta o să coborâm”. Şi în acel moment copilul a avut o revelaţie: nu e obligat să permită şi celorlalţi călători să urce, nu trebuie să se comporte civilizat în societate şi a răspuns: “Da, ai dreptate!” Şi al doilea călator a făcut acelaşi lucru, şi drept rezultat călatorii rămaşi pe peron se chinuiau să intre unul câte unul prin uşa blocată de nesimţiţi, obligând trenul să stea în staţie mai mult decât era necesar.

Şi până la urmă acesta e motivul pentru care România nu progresează şi nu va progresa niciodată. Copiii sunt învăţaţi de mici cum să fie nesimţiţi, şi vor creşte cu o cultură a nemţirii. Degeaba te chinui să educi copiii să traverseze strada pe verde, când văd zeci de pensionari cum se aruncă având roşu, sau când insuşi părintele său îl învaţă să traverseze pe roşu că nu se vede nicio maşină. Nesimţirea a devenit parte integrantă a culturii româneşti, e ceea mai de preţ valoarea a românului care are grijă să o transmită mai departe fiilor săi. Degeaba ne agităm că avem parlamentari şi guvernanţi nesimţiţi, deoarece ei sunt imaginea societăţii noastre, a culturii noastre. Degeaba urlă diverse “doamne” că noua generaţie e de căcat, atâta timp cât această generaţie e creaţia lor.

Da, vechile generaţii au creat această cultură a nesimţirii, prin puterea exemplului, prin educaţia dată propriilor progenituri, prin profesori care au perpetuat această nesimţire în şcoli de către profesori nemţişi şi imbecili. Şi actuala generaţie va face la fel, îşi va educa copiii în spiritul nesimţirii, şi cu fiecare generaţie nesimţirea va creşte, cu fiecare an nesimţirea va creşte până o să ajungem gunoaile Europei, poate chiar ale lumii, dacă nu o să avem curajul să spunem: NU!. NU o să îi permit copilului meu să treacă pe roşu, şi nu o să trec eu însumi pe roşu. NU o să îmi învăţ copilul să blocheze uşile la mijloacele de transport. NU o să îmi învăţ copilul că şpaga e bună. NU o să îmi învăţ copilul că nesimţirea e bună…

Next Page »