Să vedem declaraţiile oficialilor din ultima vreme cu privire la prima casă. Avem acest articol de pe realitatea în domnul Şaramet, preşedintele FNGCIMM afirmă că până marţi 18 august fondul a primit 602 solicitări si a rezolvat 464 dintre ele. În acelaşi articol, acelaşi domn mai afirmă că primesc 80 de dosare pe zi şi că trebuie să mai angajeze oameni deoarece nu fac faţă. Din aceasta afirmaţie putem să deducem că pentru un dosar e posibil să dureze mai mult de 5 zile cât este termenul legal analiza.

Astăzi citesc pe hotnews acest articol în care tot domnul Şaramet afirmă că până luni 24 august la ora 20.00 s-au aprobat 1213 dosare. Facând un mic calcul aflăm că de marţi până luni, adică în 5 zile, au fost aprobate 749 de dosare, care ne duce la o medie de aproape 150 de dosare pe zi. Având în vedere cele afirmate de domnul Şaramet marţi, rezultă că fondul a reuşit performanţa uluitoare de a aproba într-o zi mai multe dosare decât primeşte. Şi minunile fondului nu se opresc aici, nu numai că reuşesc să aprobe într-o zi mai multe dosare decât primesc, dar aproape în toate cazurile pe care le ştiu fondul a reuşit să dea răspunsul la limită, uneori chiar depăşind limita legală de 5 zile.

Dacă credeaţi că minunile s-au terminat, v-aţi înşelat. În acest articol din capital, domnul prim ministru afirmă sămbătă 21 august că peste 1000 de locuinţe au fost cumpărate prin programul prima casă. Având în vedere procedurile anevoioase care trebuie urmate, după acordul fondului mai trec aproximativ 2 săptămâni până se primesc banii şi se semnează contractul de vânzare-cumpărare, iar cu 3 zile înainte de această afirmaţie fondul aprobase 464 de dosare, înseamnă că s-a reuşi inegalabila performanţă de a se cumpăra locuinţe prin acest “minunat” program fără acordul fondului.

Dacă într-un articol precedent recomandam atenţie în ceea ce priveşte programul prima casă, acum nu pot să vă recomand decât să staţi departe de el. O să revin în curând cu detalii despre cum NU funcţionează acest program şi de ce e bine să vă feriţi de el.

Acest titlu al unei mai vechi melodii de la Sarmalele Reci este mai actual acum ca nicicând în România. Pentru a demonstara acest lucru, am să încep cu o stare de fapt dintr-un mic orăşel din România.
(more…)

Cred că în nici o altă ţară solidaritatea de breaslă nu este mai puternică ca în România. La noi toţi membrii breslelor bugetare sunt chiar mai presus de lege.

Avem breasla politicienilor, care nu lasă niciun membru al său să fie judecat. Indiferent de ce ar face un politician, el va fi protejat de colegii săi, indiferent de partid. Pentru politicienii parlamentari sau foşti parlamentari e literă de lege că nu pot fi judecaţi fără acordul colegilor lor. Dar această protecţie se întinde şi pentru politicienii care nu sunt parlamentari, ei reuşind de fiecare dată să scape basma curată indiferent de ce ar face. A omorât un om pe trecerea de pietoni? Nicio problemă, îl salvează breasla? A furat cu basculanta? La fel, breasla va interveni pentru el. Oricât îi vedem că se ceartă la TV sau în presă, dacă unul dintre ei are probleme, ceilalţi vor interveni pentru el. Breasla politicienilor reprezintă şi cea mai puternică breaslă din România, fiind singura în măsură să intervină pentru sau împotriva membrilor altor bresle.
(more…)

Politicienii romani, chiar daca in in alte tari sunt pastori, formeaza o turma distincta la noi in tara. In aceasta campanie am putut vedea cat se poate de clar inapoierea lor ca oameni, si omogenitatea in prostie si nesimtire indiferent de partid, formand astfel o turma, o turma condusa de cateva eminente cenusii care ies din tiparul de turma. Pe acestia nu va asteptati sa ii vedeti la televizor cum fac circ si alte alea. Ei nu au nevoie, pentru circ isi trimit oile sa faca tumbe.

Turma politica, ca si turma romaneasca in general, are o constanta in mod deosebit: furtul. Ma uitam odata pe Realitatea unde erau invitati diversi berbeci de la diverse partide care au inceput o polemica intre ei: “Ba, voi ati furat bani de la X!”, “Dar voi nu ati furat ma de la Y?”, “Voi ati vandut pe nimic fabrica Z si ati incasat comisioanele!”, “Si voi ati luat comisioane de la W”. Si asa a decurs 5-10 minute toata discutia. Nici unul dintre ei nu a afirmat ca nu a furat, se limitau fiecare sa demonstreze ca partidul advers a furat mai mult.

Fiecare oaie din turma a venit sa promita ce vrea lumea sa auda: jde’ mii de kilometrii de autostrazi, salarii de 3000 de euro, pensii de 1000 de euro, chestii moca fara numar pentru leprele care stau cu mainile intinse, in afara de UDMR care promite tragerea in teapa a romanilor (ei oricum de la infiintare nu au avut alta platforma program decat asta).

Dar oricat de mult s-ar injura acum in campanie si ar face diverse astfel de chestii, ei pana la urma tot o turma unitara formeaza, iar daca la un moment dat o oaie din turma va fi in pericol, fiti siguri ca celelalte oi vor sari in apararea ei. Si pana la urma turma politica face parte din marea turma romaneasca si imparte multe din caracteristicile acesteia. Totusi, politicienii sunt oglinda noastra.