Dupa cum v-ati dat probabil seama, parerea mea e ca traim intr-un univers determinist, si, pana la un punct viitorul, ne e este deja fixat. Dar unde se afla acel punct? Si ce avem de ales? Daca avem ceva de ales.
Avand in vedere ceea ce stiu, parerea mea e ca avem ce alege. Avem o cale de ales. Avem un anumit grad de libertate ca sa ne desfasuram. Desigur, avem anumite puncte in care trebuie sa ajungem, dar ce se intampla intre ele este intru totul alegerea noastra. Noi alegem daca mergem pe cararea inverzita sau prin desertul arzator. Si acestea sunt deciziile pe care le luam in final. Decidem calea pe care sa o urmam, decidem modul in care ajungem in urmatorul punct al vietii noastre. Si pentru a lua decizia corecta, pentru a alege cararea corecta, trebuie mai intai sa le vedem, sa vedem care e mai usoara si care ne aduce mai multa fericire.
Din nefericire a vedea cararile este o treaba complicata. Si simpla in acelasi timp. Asta deoarece oamenii, in general, au in minte ori punctele obligatorii ale destinului, ori chestii care nu au nimic in comun cu punctele destinului. In prima situatie se vor trezi luand pieptis cele mai abrubte obstacole, cand totul se putea face la pas. In a doua situatie se vor indeparta de puncte, iar cand vor fi prea departe vor fi indreptati spre calea care trebuie cu fierul incins daca este nevoie, ca vitele spre tarc. Ambele situatii conduc catre caii extrem de complicate si dificile.
Solutia a fost gasita aproximativ de catre o parte din religiile orientale, in special de catre taoism. Calea simpla e sa ne ocupam de lucrurile mici, sa ne ingrijim de lucrurile simple si sa ne lasam in voia curgerii universului (sau a lui Tao) care ne va purta spre punctele unde trebuie sa ajungem in mod natural. Cum spunea si Buddha, daca coarda unui instrument e prea intinsa se va rupe, daca e lasata prea libera, instrumentul nu va canta.

Totul a inceput cu Lagrange, care pe la 1788 s-a suparat si a zis ca el poate sa faca fizica si sa anticipeze starea unui sistem dupa un timp t folosind doar calcule matematice si fara sa faca experimente absolut deloc. Si a reusit, punand bazele a ceea ce se va numi de atunci incolo fizica teoretica. Ceea ce a facut Lagrange a fost sa reuseasca, folosind matematica, sa prevada la momentul t1 starea unui sistem, continand n corpuri cu parametrii cunoscuti la momentul t0. Asta a deschis calea catre modelul determinist al universului, inseamnand practic ca, cunoscand parametrii unui sistem la un moment dat, se va putea determina starea acelui sistem in viitor. Deci, calcularea viitorului. Si astfel lumea stiintifica a devenit extaziata la posibilitatea ca intr-o zi va putea sa calculeze viitorul.
(more…)

Aproape in toate religiile se regasesc profetii. Profetiile presupun existenta unui destin, dar sunt si destule religii care afirma ca destinul fiecarui om e fixat de la nastere, asa ca in articolul de astazi voi analiza posibilitatea existentei destinului. Din punct de vedere stiintific, exista doua modele ale universului: deterministic si cuantic (care presupune existenta probabilitatilor). Sa le analizam pe rand.
(more…)