Sau mai bine spus ce ne face ceea ce suntem si de ce oamenii sunt asa de imprevizibili si intr-un fel “rai”. Pun rai intre ghilimele, deoarece cum am mai amintit, rautatea nu este decat o conventie.

Revenind, as dori sa va supun atentiei experimentul efectuat de Milgram in anii ’60. Ca sa fac un mic sumar al experimentului, omul a dat un anunt prin care cauta oameni pentru a efectua un experiment despre invatare. Acesta era pretextul. Experimentul era in felul urmator: 3 persoane participau, unul era “experimentatorul”, unul “profesorul” iar al treilea elevul. Experimentatorul si elevul erau amandoi actori, iar “profesorul” era subiectul real. Subiectului i se spunea de catre experimentator ca fac un studiu despre folosirea pedepsei ca mijloc de invatare, si astfel “elevul” se ducea intr-o camera separata, iar subiectul trebuia sa ii ceara sa asocieze niste cuvinte. Cand “elevul” raspundea gresit, “profesorul” ii aplica un curent electric. Voltajul incepea de la 15 V la prima intrebare gresita si crestea cu inca 15 pentru fiecare intrebare gresita. Cel putin asta i se spunea subiectului  ”Elevul” era ales special sa fie mai gras si afirma la inceput ca are probleme cu inima, dar nimic foarte grav. Participantilor li se explica ca pot renunta cand vor. Si de aici incepe partea interesanta, la 450 V, “elevul” incepe sa strige ca nu mai poate si vrea sa renunte, asta dupa ce la voltaje anterioare tipa mai tare la fiecare crestere a voltajului. Teoria era ca doar 3-4% dintre subiecti vor trece de acest prag si ii vor mai aplica inca un soc. Surprinzator, la insistentele experimentatorului, peste 65% au trecut peste acest prag aplicand voltajul care ar fi putut fi fatal “elevului”. Experimentul a fost recreat de curand si de postul Discovery Channel, rezultatele ramanand practic neschimbate, ba chiar mai crescute.

Experimentul se vroia o testare a influentei unei figuri autoritare asupra unui om. Practic ceea ce a demonstrat e ca oamenii se confrunta cu situatii cand vor actiona impotriva constiintei lor si a ceea ce reprezinta pentru a satisface un moft social. Subiectii au continuat si au riscat sa omoare un om pentru ca nu vroiau sa se face de ras, nu vroiau sa dezamageasca. E o realitate dura.

Si practic aici se afla cheia instabilitatii in decizii ale oamenilor. Sunt doua influente majore asupra deciziilor: ceea ce suntem,  constiinta noastra, iar pe de alta parte este presiunea sociala. Intr-o situatie data nu putem stii daca un om va actiona conform constiintei sale, conform principiilor sale, sau conform asteptarilor celor din jur. Aici intervine adevaratul curaj, si puterea psihica. Oameni vor fi tentati sa actioneze conform standardelor sociale, sa fie pe placul celorlalti. Chiar daca uneori sunt niste persoane extraordinare in interior, ei se transforma, sau mai bine zis isi schimba persepectiva pana isi pierd fiinta si mor cu mult inainte de a isi da ultima suflare. Cei puternici in schimb, sunt cei care creeaza standardele sociale. Sunt manipulatorii.

Puteti argumenta in acest punct ca, avand in vedere faptul ca oamenii se conformeaza standardelor sociale, atunci ei ar fi perfect predictibili. Insa fiinta lor interioara se zbate in agonie si uneori invinge. Cu greu, dar invinge. Totusi in experimentul lui Milgram, 35% dintre subiecti au luat decizia “corecta”, decizia dictata de fiinta lor. Acest fapt demonstreaza ca nu toate deciziile sunt direct influentate de standardele sociale. Totul depinde in final de cat de mare e presiunea sociala si cat de puternic e individul si in plus mai conteaza si motivatia individului de a rezista presiunii sociale. Avand in vedere aceste lucruri, nu putem stii daca in momentul in care va avea de luat o decizie, individul o va lua la presiunea sociala sau la presiunea fiintei sale interioare. Si de aici vine imprevizibilitatea oamenilor.

Cum spuneam aici am fugit un pic. Dar fuga s-a incheiat. Am fugit, mi-am refacut fortele si am avut parte si de revelatiile necesare. Da, nu a fost doar una, au fost mai multe. Nu le voi impartasii pe toate, ci doar una, care mi se pare destul de relevanta. Aceasta se poate translata intr-o propozitie simpla: actioneaza intotdeauna, nimeni nu a facut nimic fara sa actioneaze. Ca e bine sau rau actiunea e necesara pentru a continua, pentru a realiza ceva. Uneori poate parea o idee buna sa nu facem nimic, sa stam pe margine. Dar scopul nu e sa facem lucruri bune, ci doar sa facem lucruri. Bune sau rele, ele trebuie facute. A face numai lucruri bune e o prostie si ne condamna la uitare si ratare.

Edmund Burke spunea ca tot ceea ce e necesar ca raul sa infranga e ca oamenii buni sa nu faca nimic. Dar daca oamenii buni actioneaza si fac ceva, inceteaza sa mai fie buni, devin si ei rai. Nu poti sa actionezi si sa ramai bun. Este o imposibilitate. Cand vezi un om biciuind 20 de oameni si au pistol in mana, poti sa nu faci nimic si sa lasi raul sa triumfe sau sa il impusti si sa faci un lucru “rau”. Deciziile nu trebuie sa fie placute si a actiona nu e intotdeauna un lucru bun, dar stand pe margine ne irosim viata.

Cand vine hoarada de barbari putem sa fugim, sa ne ascundem intr-o vagauna sperand ca ne vor ocoli, sperand ca la un moment dat vor pleca, sau putem sa punem mana pe o maciuca sa ii asteptam. Da, cel mai probabil vom muri, dar oricum vom muri, deci de ce sa nu murim in picioare si nu in genunchi intr-o vagauna plini de noroi si cacati pe noi de frica?

Da stiu, e cam o fita sa pun nume de post in engleza, dar parca suna mai bine asa.
Dupa cum spuneam in ultimul post, mai mult evenimente neasteptate m-au lovit in ultima vreme. Asta nu inseamna ca pana acum nu am fost lovit de evenimente neasteptate, dar parca in ultima vreme au devenit mai dese. Eu de obicei sunt un om calculat, imi place sa stau sa creez scenarii si sa le calculez sansa de a se intampla pentru a fi pregatit. Si oricat m-as chinui eu, uneori neasteptatul tot loveste. E ca si cum, metaforic vorbind, as avea un zar, care are 6 fete, si incerc sa ma gandesc cum procedez pentru fiecare numar pe care l-ar putea arata zarul si apoi il arunc si surpriza: rezultatul e 42. Si atunci stau si ma gandesc: de ce 42? de ce nu 6 sau 3 sau 2? sau macar un 7 acolo sa nu iasa prea mult din tipare. Dar poate ca asta e modul universului de a ne mai da cate una si a ne indrepta spre directia in care trebuie sa mergem.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu inseamna neaparat ca neasteptatul ar fi ceva ceva rau. Uneori neasteptatul poate lovi si creand o situatie pozitiva. Si aceste situatii pozitive sunt uneori cel mai greu de anticipat. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma pregatesc de obicei pentru ce e mai rau, sa pot supravietui si rezista, din moment ce supravietuirea e un instinct omenesc. Si cand apar situatiile neasteptate pozitive pur si simplu nu sunt pregatit pentru ele. Daca a fi prins de o situatie negativa nepregatit inseamna ca se poate intampla ceva rau si pierdem ceva, acelasi lucru e valabil si pentru o situatie pozitiva. Nu suntem pregatiti pentru ea, sansa trece pe langa noi, iar noi pierdem ceva.
Asa ca, in concluzie, intotdeauna ar trebuie sa fim pregititi pentru neasteptat, deoarece prin definitie nu stim cand si ce ne bate la usa.

În postul precedent am încercat să explic ce este Dumnezeu.  După cum am stabilit Dumnezeu este reprezentat de întreg universul care probabil funcţionează atât ca un creier imens conştient de fiecare bucăţică din el, găsind motivaţii ale acestei afirmaţii atât din punct de vedere mitologic, cât şi, în parte, din punct de vedere ştiinţific. Astăzi voi scrie despre implicaţiile acestui fapt.
(more…)

Mic copil fiind, pe vremea cand inca eram destul de indoctrinat de biserica, credeam ca e de datoria fiecaruia sa lupte cu diavolul si sa elimine tot raul din lume. In timp am realizat ca existenta binelui este imposibila fara existenta raului, iar lumea e construita prin echilibrul perfect dintre bine si rau, dintre plus si minus, dintre alb si negru. Ba mai mult, notiunile de bine si rau nu sunt foarte clar delimitate in societate. Astfel anumite actiuni sau evenimente care pot parea rele sa aiba o finalitate buna, sau ceea ce am putea crede ca e bine. (more…)