Next Page »

Dupa cum v-ati dat probabil seama, parerea mea e ca traim intr-un univers determinist, si, pana la un punct viitorul, ne e este deja fixat. Dar unde se afla acel punct? Si ce avem de ales? Daca avem ceva de ales.
Avand in vedere ceea ce stiu, parerea mea e ca avem ce alege. Avem o cale de ales. Avem un anumit grad de libertate ca sa ne desfasuram. Desigur, avem anumite puncte in care trebuie sa ajungem, dar ce se intampla intre ele este intru totul alegerea noastra. Noi alegem daca mergem pe cararea inverzita sau prin desertul arzator. Si acestea sunt deciziile pe care le luam in final. Decidem calea pe care sa o urmam, decidem modul in care ajungem in urmatorul punct al vietii noastre. Si pentru a lua decizia corecta, pentru a alege cararea corecta, trebuie mai intai sa le vedem, sa vedem care e mai usoara si care ne aduce mai multa fericire.
Din nefericire a vedea cararile este o treaba complicata. Si simpla in acelasi timp. Asta deoarece oamenii, in general, au in minte ori punctele obligatorii ale destinului, ori chestii care nu au nimic in comun cu punctele destinului. In prima situatie se vor trezi luand pieptis cele mai abrubte obstacole, cand totul se putea face la pas. In a doua situatie se vor indeparta de puncte, iar cand vor fi prea departe vor fi indreptati spre calea care trebuie cu fierul incins daca este nevoie, ca vitele spre tarc. Ambele situatii conduc catre caii extrem de complicate si dificile.
Solutia a fost gasita aproximativ de catre o parte din religiile orientale, in special de catre taoism. Calea simpla e sa ne ocupam de lucrurile mici, sa ne ingrijim de lucrurile simple si sa ne lasam in voia curgerii universului (sau a lui Tao) care ne va purta spre punctele unde trebuie sa ajungem in mod natural. Cum spunea si Buddha, daca coarda unui instrument e prea intinsa se va rupe, daca e lasata prea libera, instrumentul nu va canta.

Cred ca pana la urma scopule vietii este cel mai cautat lucru din istoria omenirii (da, chiar mai cautat decat bosonul higgs numita in mod popular “particula lui Dumnezeu”). Practic toti avem nevoie de o ratiune pentru a trai. Bine, asta este in general valabil pentru oameni cat de cat inteligenti. Si aici intervine si avantajul de a fi prost, pentru ca atunci scopul e destul de simplu: sa futi cat mai mult, sa mananci cat mai bine si eventual sa conduci o masina cat mai bengoasa sau orice altceva ce poate fi folosit ca trofeu social si nu trebuie sa te complici prea mult. Bine, nu asta e scopul lor real, dar ei sunt multumiti cu asta.
Revenind, in general oamenii au nevoie sa creada ca viata lor are un sens, un scop, si evident il cauta. Si de aici incolo se pot remarca mai multe “scopuri”. Exista un scop al universului, un scop al materiei, un scop al al organismelor vii, un scop al omenirii si in final un scop al individului. In aceasta ordine de dependenta, inseamnand spre exemplu ca scopul individului e parte din scopul omenirii si tot asa, pana cand se ajunge la scopul universului. Scopul universului, sau macar al omenirii, este destul de complicat de aflat, si aproape imposibil. Diversele mituri sunt contradictorii in ceea ce priveste scopul omenirii, inclusiv cand este vorba de cine a fost creata. In religiile mai populare pe la noi, se spune ca ca omenirea a fost creata de zeul cel bun, dar sunt destul de multe religii unde omenirea a fost fost creata de catre zeul cel rau in incercarea de castiga razboiul cu zeul ce bun. Indiferent de aceasta problema, omenirea are un scop, iar individul, ca parte din omenire are si el un scop.
Multi considera ca scopul individului este identic pentru toti indivizii. Nimic mai fals. Chiar daca scopul omenirii este unul singur, asta nu inseamna ca toti avem acelasi scop. Tot astfel cum in societate fiecare individ indeplineste o alta functie, si scopul fiecaruia este altul. Si acest scop nu trebuie sa fie un lucru grandios, poate sa fie un lucru extrem de marunt, dar care in final se dovedeste important pentru scopul final al omenirii. Problema e ca nimeni nu va poate spune care va scopul, fiecare se indreapta spre scopul sau, destinatia sa finala si in sinea sa fiecare il stie. Pentru a ne realiza scopul, suntem intr-un fel condusi. Avem sentimente, dorinte, nazuinte, ne dorim sa facem anumite lucruri, si uram sa facem altele, si toate acestea ne conduc involuntar catre indeplinirea acestui scop. Oamenii in general cred ca sunt stapanii propriului destin, ca ei decid ce fac cu viata lor. Dar fiecare actiune, fiecare decizie pe care o luam, ne conduce incet, incet catre acel scop unic pe care il avem in viata si fara sa ne dam seama facem exact ceea ce trebuie.
Nu numai ca scopul fiecaruia este unic, dar este si ceea ce ne tine in viata. Odata indeplinit, atunci putem sa murim, pana atunci suntem obligati sa traim. Si poate de aceea si sinuciderea este cel mai mare pacat, deoarece sinucigasul se sustrage de la a isi indeplini scopul, scop care va trebui preluat de altcineva. Sau poate ca si acea sinucidere a fost luata in considerare si planificata…
In final fiecare individ e unic si are propriul sau scop de a exista si intr-un fel ciudat, oricat de izolat ar fi de turma tot face parte din ea si tot o influenteaza, uneori fara sa isi dea seama. Care e planul final? Eu unul nu am nici cea mai mica idee. Pentru ca daca as avea, atunci as fi stapanul lumii.

Miracolul sau fenomenul supranatural este prin definiţie şi citez: “eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată raţional; minune”. Pornind de la această definiţi miracolale nu există. Dacă modificăm puţin definiţia şi considerăm miracol un fenomen pe care noi nu putem încă să îl explicăm raţional, atunci da, miracolele există. Orice fenomen are o explicaţie, are un motiv pentru care s-a întâmplat, iar dacă noi nu suntem capabili să găsim această explicaţie nu înseamnă că ea nu există. Explicaţia ştiinţifică poate fi din sfera fenomenelor cunoscute sau din sfera fenomenelor pe care nu le cunoaştem, iar atunci când se întâmplă un fenomen din sfera celor necunoscute încă de ştiinţă, e catalogat drept miracol. (more…)

Înainte de a continua aş dori să fac câteva precizări întâi despre teoria conspiraţie, deoarece e posbil să o dau uneori în teoria conspiraţie, şi despre secte. Aceste două lucruri au în comun uneori credinţa, fie că e credinţa în teoria conspiraţiei sau credinţa în respectiva sectă şi în liderul său religios.

În legătură cu credinţa aş vrea să pornesc un pic de la un citat al Pascal care e ceva de genul: “Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă există şi nu crezi atunci ai pierdut totul“. În principiu, acest citat a fost scurtat prin sintagma: “Dacă cred nu pierd nimic, dacă nu cred pierd totul”. Eu sunt de părere că totuşi aceşti şi aceşti oameni au pierdut ceva crezând, fie că au murit crezând sau că au comis crime oribile crezând. Credinţa oarbă nu este niciodată bună, mai ales atunci când este pusă în practică.

Să crezi că o teorie a conspiraţiei e adevărată şi să te comporţi ca atare este o prostie, să crezi că o teorie a conspiraţiei e posibil să fie adevărată este cu totul altceva. Până la urmă nu ar trebui niciodată să considerăm un lucru adevărat dacă nu suntem siguri, cum nici nu ar trebui să discredităm acel ceva fără a avea siguranţa că e complet fals. Una dintre trăsăturile dominante ale unei astfel de teorii a conspiraţiei este că nu există suficiente dovezi nici să confirme, nici să să discrediteze. Cum e cazul Kennedy spre exemplu, nu suntem siguri că Oswald l-a ucis datorită unor inconsistenţe, dar nu suntem siguri nici că a fost o conspiraţie ca să îl omoare. Deci trebuie să fim deschişi ambelor variante, neexistând certitudinea nici uneia dintre aceste situaţii.

Şi acum ajungem la problema cu teoria conspiraţiei, şi anume cum mă influenţează pe mine ca cetăţean dacă o teorie a conspiraţiei e falsă sau adevărată. Dacă o considerăm din start falsă, e posibil să ignorăm anumite probleme care se întâmplă în jurul nostru, probleme care la un moment dat ar putea să ne influenţeze viaţa. În schimb dacă o considerăm din start adevărată e posibil să nu mai fim capabili să ne trăim viaţa din plin din cauza fricii de conspiratori, sau mai rău, unii ar putea chiar încerca să “elimine” respectivi conspiratori.

În privinţa sectelor este cam aceeaşi situaţie, sunt unii care cred totul fără să judece şi se ajunge la situaţii cum sunt cele două prezentate mai sus, sau dimpotrivă resping tot ceea ce există în afara religiei lor, riscând astfel posibil să piardă anumite idei şi adevăruri interesante în viaţă.

În concluzie în orice situaţie trebuie să ne folosim bibilica, deoarece din cauza asta avem un creier şi judecată, să fim capabili să judecăm lucrurile din jurul nostru, să ne menţinem deschişi la orice posibilitate şi în acelaşi timp să fim reticienţi la tot. Cum am spus, la un moment dat e posibil să o dau în teoria conspiraţiei, o sa scriu şi am scris despre multe, dar asta nu înseamnă că tot ceea ce am scris şi am să scriu trebuie considerat perfect adevărat, cum nici fals nu trebuie considerat.

Frica de moarte oamenilor derivă în principal din frica de necunoscut. Nimeni nu s-a întors din morţi oficial şi să povestească. Dar totuşi este moartea chiar atât de necunoscută? Din perspectivă religioasă şi a bunului simţ avem trei posibilităţi. (more…)

În postul precedent am încercat să explic ce este Dumnezeu.  După cum am stabilit Dumnezeu este reprezentat de întreg universul care probabil funcţionează atât ca un creier imens conştient de fiecare bucăţică din el, găsind motivaţii ale acestei afirmaţii atât din punct de vedere mitologic, cât şi, în parte, din punct de vedere ştiinţific. Astăzi voi scrie despre implicaţiile acestui fapt.
(more…)

După cum am promis într-un post anterior o sa încerc în acest articol să evidenţiez posibilitatea existenţa lui Dumnezeu. Cu siguranţă nu pot să demonstrez, deoarece unele dintre ipoteze nu sunt încă demonstrate ca fiind adevărate. Dar nu mă voi opri, vă voi arăta şi ce este Dumnezeu, cum “funcţionează” şi, de ce nu, cum se poate intra în contact cu El. Întreaga logică se va baza pe două componente: una mitologică, fiind destul de probabil ca oamenii din vechime să fi cunoscut natura lui Dumnezeu, şi o componentă ştiinţifică. În final va ieşi o unificare a diverselor mituri cu ştiinţa modernă, şi o descriere a lui Dumnezeu pe baza informaţiilor existente care să satifacă condiţiile necesare: să fie atotputernic, atotcunoscător, creator al lumii. Dacă e corectă sau nu, nu ştiu deorece nu deţin adevărul absolut si nimeni nu poate să îl deţină, dar e foarte probabil să fie corectă. Deci, să purcedem.
(more…)

Mic copil fiind, pe vremea cand inca eram destul de indoctrinat de biserica, credeam ca e de datoria fiecaruia sa lupte cu diavolul si sa elimine tot raul din lume. In timp am realizat ca existenta binelui este imposibila fara existenta raului, iar lumea e construita prin echilibrul perfect dintre bine si rau, dintre plus si minus, dintre alb si negru. Ba mai mult, notiunile de bine si rau nu sunt foarte clar delimitate in societate. Astfel anumite actiuni sau evenimente care pot parea rele sa aiba o finalitate buna, sau ceea ce am putea crede ca e bine. (more…)

Aproape in toate religiile se regasesc profetii. Profetiile presupun existenta unui destin, dar sunt si destule religii care afirma ca destinul fiecarui om e fixat de la nastere, asa ca in articolul de astazi voi analiza posibilitatea existentei destinului. Din punct de vedere stiintific, exista doua modele ale universului: deterministic si cuantic (care presupune existenta probabilitatilor). Sa le analizam pe rand.
(more…)

In postul precedent despre religie spuneam ca biserica este un rau inutil. Acesta afirmatie nu este in totalitate adevarata. E adevarat ca in timp biserica a devenit corupta si din ce in ce mai inutila. Dar nu a fost intotdeauna asa. In timpurile stravechi biserica si dogma religioasa avea ca principal rol asigurarea ordinii si stabilitatii in societate. In timpul coagularii primelor triburi, ginte, state etc., oamenii nu cred ca ar fi ascultat orbeste ordinele si legile liderilor, cum nici acum, oricat ne-am chinui sa impunem legea tot sunt destul de multi care o incalca sperand ca nu or sa fie prinsi. Dar atunci cand le explici oamenilor ca exista o putere divina care ii urmareste oriunde si ii va pedepsi daca vor incalca legile, atunci oamenii vor fi mai putin tentati sa calce stramb. (more…)

Next Page »