Dupa cum v-ati dat probabil seama, parerea mea e ca traim intr-un univers determinist, si, pana la un punct viitorul, ne e este deja fixat. Dar unde se afla acel punct? Si ce avem de ales? Daca avem ceva de ales.
Avand in vedere ceea ce stiu, parerea mea e ca avem ce alege. Avem o cale de ales. Avem un anumit grad de libertate ca sa ne desfasuram. Desigur, avem anumite puncte in care trebuie sa ajungem, dar ce se intampla intre ele este intru totul alegerea noastra. Noi alegem daca mergem pe cararea inverzita sau prin desertul arzator. Si acestea sunt deciziile pe care le luam in final. Decidem calea pe care sa o urmam, decidem modul in care ajungem in urmatorul punct al vietii noastre. Si pentru a lua decizia corecta, pentru a alege cararea corecta, trebuie mai intai sa le vedem, sa vedem care e mai usoara si care ne aduce mai multa fericire.
Din nefericire a vedea cararile este o treaba complicata. Si simpla in acelasi timp. Asta deoarece oamenii, in general, au in minte ori punctele obligatorii ale destinului, ori chestii care nu au nimic in comun cu punctele destinului. In prima situatie se vor trezi luand pieptis cele mai abrubte obstacole, cand totul se putea face la pas. In a doua situatie se vor indeparta de puncte, iar cand vor fi prea departe vor fi indreptati spre calea care trebuie cu fierul incins daca este nevoie, ca vitele spre tarc. Ambele situatii conduc catre caii extrem de complicate si dificile.
Solutia a fost gasita aproximativ de catre o parte din religiile orientale, in special de catre taoism. Calea simpla e sa ne ocupam de lucrurile mici, sa ne ingrijim de lucrurile simple si sa ne lasam in voia curgerii universului (sau a lui Tao) care ne va purta spre punctele unde trebuie sa ajungem in mod natural. Cum spunea si Buddha, daca coarda unui instrument e prea intinsa se va rupe, daca e lasata prea libera, instrumentul nu va canta.