Tue 26 May, 2009
Tragica incompetenţă a agentului imobiliar
Filed under: UncategorizedTags: agentii, criza, imobiliare, nesimtire
De aproximativ o lună mă chinui să cumpăr un apartament, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care nu am mai scris nimic pe blog (al doilea e ca sunt implicat într-un proiect destul de stresant la muncă).
Trecând peste încercarile de a găsi o bancă care să îmi dea o sumă acceptabilă drept credit şi adunatul actelor necesare, am început să caut o locuinţă care să se încadreze în buget. Cum nu sunt tâmpit sa dau 100 de mii de euro pe un apartament, m-am orientat undeva sub 50 de mii, şi am început căutările, pe internet bineînţeles. Mă uit pe anunţuri, şi văd mai multe anunţuri care îmi făceau cu ochiul. Şi de aici încolo începe calvarul cu agenţiile şi agenţii imobiliari.
Impresia generală care mi-a rămas după mai mult de o lună de căutări e că agenţii au rămas la fel de leneşi şi de nesimţiţi ca acum un an. Pretind comisioane de mii de euro, iar de cele mai multe ori nici măcar nu răspund la telefon, sau nu contactează clientul. La mai mult de 90% dintre apartamentele care mă interesau iniţial am renunţat din cauza agenţilor incompetenţi.
Cel mai frustrant lucru, care se întâmplă şi foarte des, e următorul. Văd anunţul şi sun la respectivul număr de telefon. Răspunde un agent sau o secretară aiurită şi îmi spune că are treabă, sau că o să discute cu proprietarul, şi mă sună mai târziu un pic. Dar, inevitabil, nu sună. Uneori chiar par deranjaţi că sună cineva să întrebe de apartamentele lor. Dintre toate anunţurile la care am sunat, la 70% dintre ele am păţit acest lucru: “Vă sun eu mai târziu un pic”. Bine, mai sunt şi alte agenţii de “renume” care nici măcar nu lasă numar de telefon, ci doar un formular de contact la fiecare anunt, cu îndemnul “Completaţi formularul şi o să vă contactăm noi”. Asta probabil ca să fie siguri că nu îi deranjează nimeni când se relaxează şi ei acolo în birou.
Apoi dacă ajung să stabilesc o întâlnire, ajung să văd nesimţierea agentului. Mă duce în nu ştiu ce văgăună, care uneori nici nu are legătură cu zona specificată în anunţ. Mă uit la respectivul cartier care arată extrem de dubios, iar agentul îmi spune ce liniştită, frumoasă şi bună e zona. Acolo îmi arată un apartament dărăpănat, care de obicei are cu aproximativ 5 mp mai puţin decât a specificat în anunţ sau mi-a spus la telefon.
Şi acum ajungem cu ajungem cu adevărat la partea care ne doare. Aceşti leneşi incompetenţi iau comision şi de la vânzător şi de la cumpărător, deci teoretic ar trebui să protejeze şi interesele cumpărătorului, că doar de aia îi dau un purcoi de bani. Dar să vedem cum îmi protejează mie interesul cei mai mulţi dintre agenţii imobiliari (au fost într-adevăr şi agenţi care îşi meritau bani şi chiar se preocupau şi de interesul clientului):
Semnezi când vreau eu, nu când vrei tu
Văd la un apartament, urmând să îl sun pe agent mai pe seară să îi spun dacă îl cumpăr. Apartamentul nu arăta rău, era cam micuţ şi marele avantaj e că era ieftin. Seara îl sun pe agent şi îi explic ca am nevoie de copii după actele imobilului ca să îşi dea banca avizul juridic, dacă e ok, chem evaluatorul de la bancă şi apoi dacă totul e în regulă semnăm precontractul. Individul se lăuda că are exclusivitate la apartamentul respectiv, deoarece îi cunoaşte pe proprietari. Acum să vedem ce făcea agentul imobiliar pentru banii pentru care ar fi trebuit să îi dau (900 de euro pentru el). Întâi m-a asigurat că actele sunt în regulă şi că nu e nevoie să mă duc cu actele la bancă şi să aştept avizul juridic, şi că ar trebui să semnez a doua zi precontractul şi să dau avansul că dacă vine altcineva cu avansul îl dă. Eu i-am explicat că nu semnez nimic şi nu dau un până nu văd că e totul în regulă. Dar lucrul care a pus capac, a fost când a zis că el ar putea să dea altcuiva apartamentul care dă avansul înaintea mea, chiar dacă eu între timp am luat avizul juridic şi am plătit deja evaluator pentru apartament. În acel moment i-am zis la revedere respctivului agent, care după voce părea şi beat, după jumătate de oră de conversaţie inutilă.
Dar tu nu poţi să faci cadastrul?
Am mai văzut un apartament, drăguţ, preţul era bun, aşa că am cerut din nou actele pentru avizul juridic. În acel moment agentul m-a întâmpinat cu ostilitate, că apartamentul nu are cadastru şi intabulare, şi că ar trebui să le fac eu pe astea. I-am spus că eu nu pot să iau credit fără aceste acte, plus că un imobil nu se poate vinde fără cadastru. Respectivul agent a rămas mirat să afle această veste (că e nevoie de cadastru şi intabulare pentru tranzacţiile imobiliare, dar nu a fost singurul care nu ştia aceast lucru elementar), dar apoi şi-a revenit şi a spus că nu îl interesează, că să fac eu cadastrul şi intabularea dacă vreau să îl cumpăr.
Mulţi agenţii încă rămăseseră blocaţi pe clişeele de anul trecut, prezentându-mi nişte jeguri de apartamente la preţuri exagerate, şi apoi servind gogoaşa: “Luaţi acum, că or să se scumpească!”, de parcă dacă nu am fost prost în ultimii 2 ani o să fiu prost acum.
Dar cred că cea penibilă, a fost o doamnă de la o agenţie. Am stabilit întâlnire cu ea, am ajuns la locul stabilit, şi sun să văd ce face, şi când ajunge. Îmi spune că nu vine ea, ci un coleg, o să îl sune să vadă ce face şi apoi o să mă sune înapoi.Stau 5 minute, fumez o ţigară, apoi alte 5 minute, în total 15 minute şi nimic. Decid să sun înapoi să văd ce se întămplă, şi îmi spune senină că nu a mai venit colegul ei, că nu a mai stat proprietara, iar înapoi nu a mai sunat că trebuia să îşi puna ochelarii la ochi.
Şi aceştia oameni buni, sunt indivizii care apar la televizor să se plaângă că merge piaţa imobiliară merge prost, şi ei nu o mai duc bine, şi că e vai de ei, şi că e criza de vină. Ei bine, nu e criza de vină, e doar lenea şi nesimţirea lor de vină că nu fac vânzări, nimic altceva.
Marinel Parvu says:
Stimate domn, Din ceea ce scrii rezulta ca oamenii astia din imobiliare chiar au ramas aceiasi incompetenti care apeleaza la aceasta profesiune pana isi gasesc undeva un loc mai cald.
Presa raporteaza mereu despre scaderea cu zeci de procente a tranzactiilor imobiliare; eu inteleg de aici ca a aparut o concurenta acerba pe o piata extrem de infloritoare in urma cu doi ani.
Din ce vad, insa, mie mi se pare absurd ca acesti indivizi, de o crasa incompetenta, nici macar nu fac verificarile actelor, sa le arate potentialului cumparator. Acest cumparator care este astazi mare si tare, deoarece ste piata CUMPARATORULUI, nu a VANZATORULUI.
Opinia mea, a unui om care inchiriaza trei apartamente incepand cu 1994, este ca trebuie total evitati agentii imobiliari.
Iti recomand sa iti iei prietena sau o persoana care nu poarta numele tau sa se duca pe la toti proprietarii,s a gaseasca o casa pe gustul tau si abia apoi sa apari tu. prietena poate fi obligata sa semneze un contract legal ca nu va cumpara ea casa fara agentie, dar cine poate dovedi ca ea ti-a vandut pontul? Si nu exista niciun feld e lege care interzice sa impartasesti cuiva o informatie; este cumva secret de serviciu?
Stimate domn, comisionul este o prostie pentru fraieri. Nu trebuie ingrasati acesti nenorociti care,d e obicei, nu dau factura si chitanta fiscala. Iti recoamand daca ajungi la mana lor, sa il pui pe agent sa dea o declaratie cu doi martori ca el a emis facturile alea, ca are contracyt de munca stabil la firma aia, cu adresa si nr. de telefon fix, ca el a primit de la patronul lui facturile etc. Iti garantez ca nu va dori sa faca asta, din simplul motiv ca la inchirieri, cel putin, toti dau acte false (ce sa mai mergem la sediu, va dau eu chitanta de la mine etc…)
Dati mai multe identitati, foloseste o cartekla de telefon dedicata exclusiv acestui scop, o unica adresa de email nou infiintata etc.
In 15 ani am dat o singura data comision, si atunci cu scandal si documente scrise de mana aluia. Stia ca primul lucru care il faceam apoi era sa ma duc sa le verific si, daca erau false, plangere penala pentru fals, uz de fals si inselaciune.
DeMaio says:
Subscriu la ceea ce spune omul de mai sus. Am evitat mereu să dau comision agenţiilor, pentru că nu am de ce să fac asta. Şi acum am închiriat discutând direct cu proprietarul, ca să nu fiu nevoit să trec prin măgăriile prin care ne trec personajele astea de mâna a doua, fără nici un fel de pregătire de specialitate, care au senzaţia că viaţa unui om se poate tranzacţiona după bunul lui plac.
Федеральный закон о таможенном тарифе says:
Ну как же исключительно так? Я считаю, как нам раздвинуть данную тему.